Un alt fel de a face ISTORIE

La 30 ianuarie 1933, Adolf Hitler devine Cancelar al Germaniei. Se incheia astfel perioada grea pe care NSDAP (Partidul Nazist) a folosit-o intre 1924 si 1932 pentru a deveni un partid puternic al Germaniei. Cel ce se va intitula in scurt timp Fuhrer si despre care se va vorbi mai tarziu ca despre cel mai teribil dictator al lumii, conducea in 1933 un guvern format in mare parte din politicieni care nu aveau simpatii national-socialiste. A fost insa inceputul preluarii puterii absolute in Germania, tara cea mai civilizata a Europei, care i-a dat lumii pe Bach, Goethe sau Kant. Modul in care Hitler a devenit stapan absolut al Germaniei este un exemplu exceptional de imbinare a fortei charismatice a ideologiei naziste in anii grei de recesiune economica mondiala din perioada 1929-1933 si abilitate politica dusa la extrem. Peste acestea se adauga o incredibila stiinta politica, foarte usor trecuta cu vederea in prezent. Caci prea adesea apare imaginea simplista a criminalului Adolf Hitler, neevidentiindu-se in nici un fel ca inainte de a ucide milioane Hitler si-a impus vointa asupra a zeci de milioane de oameni. Ori acest lucru a fost posibil datorita fortei pe care personalitatea sa a exercitat-o asupra unor oameni politici, care au sfarsit la marginea unei istorii scrise de popoarele care au castigat razboiul. Oameni fara de care Al Treilea Reich nu ar fi existat. Se stie foarte putin despre acestia si aceasta necunoastere a lor ma face sa incerc, prin aceste randuri, o reasezare a lor intr-o lumina mai apropiata de adevar. Hitler s-a sprijinit in toate domeniile pe oameni de mare valoare. Aproape in fiecare zona a conducerii au fost numiti, personalitati care isi cunosteau foarte bine responsabilitatile. La externe Konstantin Von Neurath si mai apoi, din 1938 Joachim Von Ribbentrop. Primul, licentiat in drept, a fost intre 1903 si 1933 ambasador la Londra, Constantinopol, Copenhaga si Roma, al doilea si-a petrecut tineretea in Franta, Anglia si Statele Unite si a fost, la randul sau ambasator, la Londra. Ministru de interne a fost numit in 1933 Wilhelm Frick, la fel ca si Neurath si acesta terminase Faculatate de Drept la Heidelberg(probabil cea mai prestigioasa universitate germana. Nou-infiitatul Ministru al Culturalizarii Publice si Propagandei i-a revenit celui mai mare orator al Germaniei, Joseph Goebbels. Licentiat in litere si doctor in filosofie, inainte de a se alatura lui Hitler, acesta a lucrat ca jurnalist si functionar bancar. Probabil cel mai puternic om de stat, dupa Fuhrer, Herman Goring, Presedinte al Parlamentului (1932-1933) si prim-ministru al Prusiei, a absolvit Colegiul Militar la Berlin, fiind in primul razboi mondial unul dintre cei importanti aviatori germani. Economia Germaniei a realizatprogrese remarcabile in anii ’30, datorita prezentei la ministerele Economiei si Finantelor a unor oameni precum Kurt Schmitd, Hjalmar Schacht, Lutz Schwein von Krosigk si Walther Funk. Schmitd a fost o somitate in domeniul dreptului si a stiitelor politice, devenind professor la Universitatea din Berlin, inainte de a deveni ministru al economiei, in 1933. Schacht i-a succedat in 1935. Presedinte al Bancii Nationale a celui de al Treilea Reich, Schacht a studiat medicina, litere, stiinte politice si si-a luat doctoratul in economie, fiind recunoscut drept cel mai important economist al Germaniei. Provenind dintr-o veche familie aristocratica germana Contele Schwerin Von Krosigk a studiat dreptul si stiintele politice la Halle, Lausanne si Oxford, iar Walther Funk era licentiat in drept, economie si filosofie. In 1942, Albert Speer il inlocuieste pe Fritz Todt la conducera Ministerului Armamentului. Speer studiase arhitectura la Karlruhe, Munchen si Berlin si a devenit in 1934 arhitect oficial al Reich-ului,poate cea mai importanta opera a sa fiind Stadionul Olimpic din Berlin. Cel caruia i-a succedat, Todt, era la randul sau un remarcabil inginer, absolvent al Institutului Tehnic din Munchen. Ideologul Partidului Nazist, Alfred Rosenberg, devenit in 1942 Ministru pentru Teritoriile din Est, terminase atat Facultatea de Arhitectura, cat si Facultatea Tehnica, aceasta din urma la Moscova. Si ceilalti oameni politici importanti ai Reich-ului au avut la baza studii universitare: Himmler-agronomie, Von Schirach-litere si istoria artei, Frank-dreptul, Ley-doctor in chimie, Hess-economie. Asadar regimul nazist s-a sprijinit pe oameni care inainte de a fi “criminali”, au fost absolventi ai unor prestigioase universitati, dar si patrioti. Multi dintre ei, precum Goring, Von Neurath, Hess sau Todt au primit in Primul Razboi Mondial cea mai importanta medalie militara germana-Crucea de Fier, iar Von Ribbentrop fugise ilegal din S.U.A., in plin razboi,pentru a lupta in armata tarii sale. Dincolo de alte comentarii, este evident ca Hitler s-a sprijinit pe oameni de valoare, care merita judecati de istorie prin prisma rolului lor politic si nu ca simpli ucigasi, cum s-a intamplat la Nurnberg, in 1946. Cum l-au privit insa acesti oameni pe Hitler? Cum au putut acesti oameni cultivati si inteligenti sa il urmeze pe cel numit astazi “cel mai mare criminal din istorie”? Poate raspunsul se afla in cuvintele lui Herman Hess, ucis in inchisoarea din Spandau, la varsta de 93 de ani, de catre agenti ai seviciilor secrete americane. In 1934 Hess rostea urmatoarele cuvinte in fata a sute de mii de germani, la Nurnberg:”Nu incercati sa il gasiti pe Adolf Hitler in mintiile voastre. Il veti gasi cu siguranta in forta inimilor voastre! Adolf Hitler este insasi Germania, asa dupa cum Germania este Adolf Hitler. Cel care jura credinta lui Hitler, jura credinta Germaniei!” Suprema dovada de loialitate, Hess va sfarsi, dupa 50 de ani, declarand la finalul vietii :”Mi-a fost dat sa traiesc si sa muncesc multi ani sub conducerea celui mai maret fiu pe care aceasta natiune la dat lumii in mii de ani de istorie. Chiar daca as putea, nu as inlatura aceasta perioada a existentei mele. Nu regret nimic. Daca ar fi sa o iau inca o data de la inceput, as face la fel,chiar daca as stii ca la final ar urma sa fiu ars pe rug!”