"Comunistul-turnator de ieri, meseriasul-mediu de astazi"

Sunt unul dintre tinerii care privesc cu nedisimulata admiratie spre intelectuali ca Andrei Plesu sau Gabriel Liiceanu. Urmaresc cu interes orice emisiune de televiziune la care sunt invitati, le citesc cartile, incerc sa-i fac si pe alti prieteni sa perceapa calitatea spirituala a celor doi oameni de cultura pe care eu ii consider purtatorii traditiei filozofice ce coboara din Nae Ionescu pana azi. Fara sa fiu intru totul de acord cu unele dintre optiunile lor fata de anumiti oameni politici, imi afirm neconditionata apreciere fata de luciditatea perfecta a judecatii lor.O societate ideala s-ar pleca in fata unor oameni de talia discipolilor lui Noica si nicidecum nu ar trambita ode la adresa unora ca Gigi Becali sau Vadim Tudor. Dar asta e o alta discutie. Cand in urma cu o saptamana, invitat la emisiunea lui Robert Turcescu, Gabriel Liiceanu sustinea importanta unei legi a lustratiei, marturisesc ca am fost surprins nu atat de idee, cat de vehementa cu care se discuta despre o problema care dupa 17 ani de capitalism imi pare ca nu ar trebui sa ocupe un loc insemnat pe agenda publica. Recunosc insa ca, un eveniment din ultimele zile mi-a schimbat intr-o buna masura optiunea privind legea lustratiei. Incerc sa ma explic, fara a cadea in derizoriu, printr-o ...poveste : In fiecare zi de 26 si 27 a fiecarei luni d-l L bate zgomotos la usile apartamentelor blocului 18 din strada Abrud, Timisoara, pentru a solicita plata taxelor in numele Asociatiei de Proprietari din zona mentionata. Administrator « scrufulos la datorie »(vorba eternului Caragiale), d-l L afiseaza o politete cu accente cazone, pare mereu cuprins de importanta misiei sale si se arata serviabil si indatoritor atunci cand ia cei 4, 5 lei in plus pentru efortul de a incasa darile catre asociatie. Pana aici totul ar fi bine, daca nu ar exista in sistemul imaginat cu mintea sa cuprinsa in stereotipii comuniste anumite nesincronizari. Deunazi, m-am trezit cu un bilet in usa, prin care intr-un mod foarte dur mi se amintea de catre d-l L ca am « o datorie » fata de asociatia din care fac parte si ca nu e prima oara cand se intampla acest lucru. Trecand peste faptul ca depasisem cu 2 zile data de 27 si ca se mai intamplase si intr-o alta ocazie sa depasesc tot pentru cateva zile termenul la care d-l L venea sa incaseza taxele, biletul m-a revoltat la culme. Descris de Precinu’ inca de acum un an ca un « comunist nesimtit si fost turnator », d-l L nu a facut, in ciuda prezumtiei de nevinovatie pe care i-am acordat-o, decat sa confirme, luna de luna, cele atat de corect afirmate de amicul meu. D-l L vorbeste mereu de ceilalti vecini, specificand mereu « defectele » acestora intr-un mod care te face sa te intrebi cum esti tu etichetat lor de catre acelasi personaj care iti cere intotdeauna parerea despre aceiasi vecini : « Cum va intelegeti cu cei de langa...... ? »sau chiar atentioneaza, indemnand la prudenta « Aveti grija la cei de la etajul 1.. » D-l L este mereu deschis si protocolar atat timp cat incaseaza cativa lei in plus, celebrul bacsis balcanic de care nu ne debarasam, insa se preschimba in dusmanul cel mai feroce ai celor care intarzie din diferite motive, pentru o zi sau doua plata taxelor.Atunci parca toata viata ii este bulversata, iar fata sa de vechi lacheu al statului i se contorsioneaza de « ura de clasa ». Culmea tupeului insa mi-a fost povestita tot de Precinu’, categorisit in urma cu un an de d-l L « nesimtit »( « L » vine de la lingau sau lipitoare, nu m-am decis inca). Dupa acest asa-zis administrator, incapabil mintal, care probabil ca a citit in intreaga sa viata de frustrat cam doua subtitrari la niste filme proaste, il agreseaza verbal pe Precinu’, vine in urma cu o saptamana la BCR Asigurari Timisoara, prezentandu-se alaturi de o cunostinta de-a lui in biroul sotiei Precinului, ca sa puna o « pila ». Bineinteles ca a fost trimis cu delicatete « la plimbare », acolo unde l-am trimis si eu de altfel, insa cu mai putina delicatete. Concluzia povestirii este ca doar viata poate constitui premisa unei schimbari a modului de perceptie asupra problemelor societatii. Traind intreaga viata in capitalimul brutal ce ne-a fost impus si pe care il acceptam docili, nu intelegem decat arareori de ce e nevoie de o condamnare a comunismului, de ce o lege a lustratiei ar fi binevenita, chiar necesara, de ce e important sa alungam si ultimele lichele ale trecutului din viata noastra cotidiana. Uneori, doar prin simplu gest de a le arata usa si a le pofti afara.