DE CE SPARTAN?

7 aprilie 2007..Stadionul Ghencea..Claudiu Niculescu inscrie al treilea gol al dinamovistilor..Cainii conduc cu 3-0.Si e doar prima repriza. Fanii rememoreaza ca ultima victorie in campionat impotriva Stelei, in 1989, a fost consfintita cu acelasi scor…Entuziasmul ajunge la cote parca neegalate la nici un alt meci al alb-rosilor..Si dintr-o data se aude din mii de piepturi, corul prelung al vocii peluzei.. « Cineeeeeee suuuuuntem ?.. » Surpriza este insa totala atunci cand , cateva secunde mai tarziu, aceleasi glasuri se aud razboinic, imitand strigatele luptatorilor spartani de la Termopile din filmul ce rulase cu cateva zile in urma in cinematografele din Romania : « ..AUH !AUH !!AUH !!! » Marturisesc ca mi-a placut strigatul si cred ca suporterii au fost foarte inspirati in alegerea sa.Spiritul dinamovist s-a evidentiat mereu prin darzenie si sacrificiu.In Stefan cel Mare au fost mereu iubiti jucatorii care au luptat pana la epuizare pentru gloria culorilor clubului. Ceea ce m-a facut asadar sa numesc blog-ul Adrian Spartan este dragostea pentru Dinamo. Totusi, multi dintre cei ce au vazut filmul « 300. Eroii de la Termopile » al regizorului Zack Snyder au ramas cu o imagine gresita asupra adevarului istoric, sursa de inspiratie a productiei americane. In cele aproape doua ore, filmul imagineaza o lupta eroica intre fortele binelui, reprezentate de « aparatorii democratiei », spartanii condusi de regele Leonidas si persii, reliefati intr-un mod cu totul fals, ca niste brute barbare, dezumanizati si insetati de sange. Practic, in afara de numele regelui persan- Xerxes, intreaga imagine a persilor este construita de regizor intr-o maniera ce poate fi catalogata din punct de vedere artistic ca fictiune, iar din punct de vedere istoric ca fiind o ignoranta grosolana. In schimb, in ceea ce ii priveste pe spartani filmul intensifica la maxim calitatile acestora, transformandu-i in exponenti ai civilizatiei si aparatori ai democratiei grecesti.Chiar daca nu in aceeasi masura ca in cazul persilor, realizatorii induc si aici o imagine gresita. Situata in peninsula Peloponez, Sparta era unul dintre orasele-state (polisuri) grecesti ale Greciei antice. Statul spartan este primul exemplu de stat militarist, intreaga existenta a unui barbat spartan fiind dedicata razboiului. Nou nascutii prea fragili sau bolnavi erau omorati (aruncati in Kaiada, o prapastie de pe muntele Taygetos), societatea spartana avand nevoie doar de cei sanatosi, capabili sa faca fata unei vieti dedicate razboaielor. Cand copilul spartan ajungea la varsta de 7 ani, era luat de langa mama sa si introdus in lumea educatiei si pregatirii militare. Dispretuind arta si filosofia, atat de celebrele repere ale Atenei, spartanii isi construisera o societate care se baza pe cultura militara, caracterizata prin atrocitati permise si sprijinite de catre spartani impotriva periecilor si hilotilor (populatiile preelene pe care cucerisera si le stapaneau spartanii). Femeile nu reprezentau pentru spartani, contrar celor prezentate in film, decat mijlocul de a asigura perpetuarea castei lor militare, relatiile nefiresti (homosexuale) fiind intalnite frecvent in randul barbatilor obisnuiti de copii cu spiritul de camaraderie impus de societatea razboinica a Spartei. Razboinici de temut, spartanii nu au oferit asadar culturii antice nimic care sa-i apropie de vecinii lor atenieni sau de civilizatiile orientului (inclusiv, cea persana).E cu totul falsa si premisa enuntata de film, anume ca spartanii ar fi luptat pentru civilizatie si democratie. Adevarata « masina de razboi », spartanul lupta fiindca acesta era scopul vietii sale, pentru asta se antrenase intreaga sa existenta, fara a urmari idealuri sau teluri inalte.A ucide inainte de a fi ucis, asta era toata filosofia spartanului. Iata asadar cat de deformata este istoria in filmul lui Snyder si din pacate si in multe alte productii cinematografice americane(si nu numai). E firesc deci sa explic de ce « spartan » si totusi niciodata cu adevarat « spartan ».