OBIECTIV si SUBIECTIV

« De la sublim la ridicol nu e decat un pas » Acestea sunt cuvintele care au oglindit cel mai bine finalul campaniilor lui Napoleon, sfarsite la Waterloo, cuvinte ce mi-au venit in minte aseara, la finalul executarii penaltyurilor in urma carora s-a decis castigatoarea Supercupei Romaniei- 2007. Dinamo a intrat pe teren aureolata de imaginea echipei imbatabile din sezonul trecut, echipa a carui golgheter inscrisese de patru ori in Giulesti, cu doar cateva luni in urma. O echipa care adusese alaturi de eroii ce au castigat campionatul nume precum Oprita, Zicu, Nastase, Chiacu, Stoican si care parea pe hartie mai puternica. Rapidul, cautand o noua formula de joc, cu un sistem schimbat prin venirea noului antrenor Bergodi, parea sa aibe sansa a doua. Meciul a aratat insa ca a confirma e din nou mai dificil decat a surprinde. Dinamo a surprins prin echilibru si constanta in campionatul trecut, dar are misiunea de a confirma in acest sezon, prin realizarea eventului si accederea in grupele Ligii Campionilor. Aseara insa a confirmat doar adevarul cuvintelor de la inceput, acoperindu-se de ridicol. Duritatea celor spuse acum nu se doreste a avantaja opinia exprimata de Vasile Turcu( de altfel acesta nu poate fi nici macar banuit ca ar putea emite opinii, fiind dezavantajat clar la capitolul intelectual), dar e un semnal de alarma pentru ceea ce urmeaza. Dinamo a jucat previzibil, lent, fara cursivitate. Vedetele de la care se asteptau goluri au ratat si s-au intrecut in individualism.Niculescu putea inscrie de mai multe ori, dar a preferat sa se tavaleasca in careu ca si cum in iarba de la picioarele lui Coman l-ar fi asteptat proaspata sotie. Zicu a aratat ca atunci cand nu vrea, nu joaca nimic, indolent si capricios ca in atatea alte ocazii. Danciulescu a inscris golul egalizator, astfel facandu-si intr-un tarziu simtita prezenta pe teren. Bratu a jucat doar pentru el, parca neintelegand termenul de « joc de echipa »,.Apararea a functionat satisfacator in schimb, fiind singurul plus al cainilor, cu exceptia numita George Blay, probabil un candidat serios la tiltlul neoficial de cel mai lent fundas lateral al universului. Despre Rapid mi-e greu sa vorbesc, insa Bergodi si-a asezat perfect echipa in teren si si-a mobilizat foarte bine jucatorii. Rednic a introdus o echipa in care toti am crezut la inceput, dar pe parcurs am fost surprinsi. Bratu a fost scos, desi Zicu era inexistent, Ropotan a aratat ca e in forma inlocuindu-l cu succes pe lipsitul de vlaga Margaritescu, iar Cristea a centrat perfect la gol. Intrebare: cum ar fi jucat Dinamo cu Ropotan si Cristea din primul minut ? Nu stiu, dar sigur ar fi aratat mai echilibrata. In rest, sa speram ca nu vom mai trai in acest sezon alte infrangeri in fata rivalilor. Sufletul unui dinamovist nu poate trai prea multe astfel de umilinte.