24.08.2007
POETI DISPARUTI
SONETUL CCXXIX, de VASILE VOICULESCU
Nu-ţi spun nici un adio cum n-ai mai exista...
Rămâi doar coaja celei pe care-o iau cu mine...
Ţi-am supt adânc esenţa şi te-am golit de tine...
Plec numai cu splendoarea şi frumuseţea ta;
Las ochii falşi luceferi, şi iau privirea dragă,
Las buze reci de idol şi iau sărutul lor,
Uit sânii, duc căldura şi forma lor întreagă,
Fur neagra avalanşă de par când se dezleagă,
Din trup îmbrăţişarea de vrej ameţitor...
Zvârl inima stricată ce-ţi schioapătă alene,
Cu scopuri nepătrunse ţesute-n linguşiri
- Când prefăcute lacrimi, când râsete viclene-
Capcana-n chip de suflet ascunsă-n amăgiri
Cu tot ce-am strâns din tine curat, ca Prometeu
Am sa te-alcătui altfel, dar suflet iţi dau eu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
DJ Steff..Specialistul..
Poetul Radu Gyr (1905-1975)
.jpg)
Un comentariu:
acum te-ntreb eu ,simtirea adanca,cum de se naste pentr-un portret...?dincolo de tot ce putem lua cu noi din idolul pe care fiecare il cream la un moment dat,ramane in noi sensul major al ideilor noastre...vesnic neinsufletit...putem arunca ciocanul si dalta in el,ii putem striga:"vorbeste"!,dar nu ne ramane decat incapacitatea de a umple golul...Sonetele lui Voiculescu mi-au aparut in minte atunci cand le-am citit ca o mare...o mare de intrebari,o mare de raspunsuri fara intrebari,o mare pana in adancul careia nu va patrunde nimeni cu adevarat,o mare a carei intindere nu o vom putea cuprinde vreodata...Marea e un loc vicios pentru nostalgici...iar eu ,dupa cum bine vezi,am aceasta tendinta,acest elan spre melancolie...punctuatia de la sfarsitul gandurilor mele lasa mereu loc de mai mult,si vorbeste cumva de la sine,si pentru mine,si spune ea singura ceea ce eu nu pot inca exersa in retorica mea...e poate vorba de acest sonet,poate gandul la altele mai grozave,e poate despre neasjuns sau incertitudine. cert e ca atunci cand voi renunta la a mai scrie aceste ganduri,ma voi intoarce in marea mea proprie de ganduri,de idei,si poate voi gasi acolo idolul si lumina de care l-am inconjurat.voi incerca sa-l ating sa-l simt,sa-i fur lumina si caldura...si voi realiza acelasi imposibil...e ca si cum ai vorbi cu o statuie.
Trimiteți un comentariu