Intre snobism si pasiune. ( 1 )

In urma cu ceva timp, citeam in “Dilema Veche” un articol semnat de o tanara ziarista, despre snobism. Autoarea nu se rezuma insa la a discuta despre snobismul atat de vizibil al “copiilor de bani gata”sau al amatoarelor de Mall-uri si fitze, ci ducea problema intr-o zona foarte interesanta, aceea a culturii. Se vorbea acolo de un asa -zis “snobism cultural”pe care unii l-ar afisa, cu o indoielnica superioritate,in cafenea sau in restaurant. Marturisesc ca articolul mi-a facut o buna impresie, atat ca forma,dar mai ales ca fond. Filtrat prin mintea mea, ecoul acestui articol se mai pastreaza si astazi. Cine nu a intalnit “indragostiti”de Paulo Cuelho sau adepti ai ideilor fantastico-anticrestine ale lui Dan Brown? Cine nu a intalnit entuziamati de serviciu, care apreciaza azi ceva si maine isi gasesc un alt obiect de adoratie culturala? Fireste ca acestia pot fi subiecti ai teoriei autoarei articolului respectiv, snobi culturali. Fiindca snobismul este de fapt tocmai preluarea fara discernamant a unor elemente aflate la moda. Iar moda poate exista si in cultura, autorii “ la moda”devenind in ochii unora etalonul cultural al prezentului. Fireste ca snobismul trebuie evaluat de la caz la caz. Pentru unii ceea ce e astazi la moda poate ramane de admirat intreaga viata. Asadar unde se termina snobismul, poate incepe pasiunea. Insumand atat elemente emotionale, cat si intelectuale, confirmate de factorul durabilitatii temporale, pasiunea se exercita cu o forta interioara nebanuita, canalizand eforturi si stari ce sensibilizeaza si impun admiratia celor din jur. Pasiunea devine astfel opusul snobismului. Pasiunea e certificata de ani de cautari,de intrebari, de nerostite indoieli. Ea inalta spiritual si purifica sufleteste, surprinzand mereu prin valente noi, nebanuite. Uneori insa pentru cei din jur un om pasionat de ceva poate fi iritant. Pasiunea lui poate trezi in altii sentimente negative. Ei nu sunt pasionati de nimic, sunt plictisiti de ardoarea degajata de afirmarea pasiunii. De la neintelegere, pana la invidie, nu e decat un pas. Pentru multi e pasul cel mai simplu. Evident ca exista si altfel de oameni.Ii descoperim mereu, ii redescoperim apoi toata viata. Sunt cei carora le lipseste otrava ignorantei, dispusi sa afle,sa inteleaga,sa intrebe. Dispusi sa impartaseasca la randul lor pasiuni si sa zambeasca acceptand pasiunile altora. Am intalnit destui dintre acestia,ma mandresc numindu-i prieteni si cautandu-le mereu compania. Din pacate am intalnit prea multi si din prima categorie. Ma consolez cu gandul insa ca nu am intalnit la fel de multi ca altii si ca,de cele mai multe ori,am puterea sa ii evit. Din pacate nu si puterea de a le accepta ignoranta. Voi incerca in episoadele urmatoarelor sa imi explic pasiunile. Nu sunt multe,dar sunt puternice si lipsite in totalitate de snobism.