Cultul fotbalului

“..Sa lasam campionatul sa se joace pe teren..” a spus Constantin Zotta, directorul general al Rapidului. Corect, pe teren. Dar oficialul din Giulesti, uita ca meciul interupt aseara in minutul 73 s-a jucat pana atunci pe teren. Echipa pe care o reprezinta conducea de cateva minute cu 1-0, juca un fotbal bun, iar meciul parea sa nu scape de sub control, arbitrul Deaconu-considerat de multi arbitrul roman al momentului- avand o prestatie echilibrata, corecta, fara repros. Si totusi, terenul se termina unde incepe tribuna. Asta nu intelege Zotta. Cand chiar arbitrul este lovit din tribuna cu obiecte care ii pot afecta integritatea corporala, cand presiunea suporterilor se transforma in ploaie de obiecte ce zboara inspre teren, regulamentar arbitrul trebuie sa opreasca jocul. Se intampla la fel si in Italia, in Spania sau in Champions League. Iar cand furia “fanilor” degenereaza in asa masura incat jocul nu se mai poate disputa fara a pune in pericol integritatea fizica a fotbalistilor si arbitrilor, “omul in negru” nu poate face altceva decat sa fluiere sfarsitul partidei. Iar Deaconu a judecat in consecinta, impecabil. “Deaconu a plans ca o femeie..” continua Cristi Sapunaru, fundasul rapidist care a marcat in minutul 68. Poate ca e asa, desi lacrimile nu sunt apanajul exclusiv al femeilor, iar durerea nu poate fi primita cu zambete pe buze decat poate in gandirea sado-masochista a jucatorului in cauza. Acelasi jucator care a aplaudat la final tribuna din care s-au aruncat obiecte asupra “centralului” si a jucatorilor, a strigat incitator cuvinte obcene la adresa suporterilor stelisti aflati in tribuna si a iesit “triumfator” aratandu-le degetele mijlocii. Poate Sapunaru e fan al trupei Parazitii, ca multi dintre noi, poate ca lacrimile lui Diaconu au trezit in el imboldul “de a fi barbat” sau poate ca el doar isi merita locul intr-o echipa cunoscuta de rivalii traditionali ca “Tiganii din Giulesti” sau “Ciorile”. Rapid – Steaua nu e un derby. In ciuda frustrarilor si complexelor rapidiste, hranite in ultimul timp de obsesiva retorica anti-Steaua sau anti-Dinamo a unor personaje precum Copos, Zotta, Costache sau Rada, Rapidul va ramane mereu o echipa de cartier, iubita de batrani care isi amintesc de generatia anilor’60 ( cu Dan Coe, Motroc, Raducanu, I.Ionescu, Culae Lupescu, Greavu, Dumitriu si altii, necunoscuti de cei tineri) si sustinuta de cei ce nu se pot resemna cu gandul ca Steaua –Dinamo e singurul meci in care orgoliile, traditia, palmaresul si capitalul de simpatie al oamenilor se ingemaneaza in ceea ce se numeste un derby. Dar Rapidul de astazi e tot mai departe de imaginea celui de acum cateva decenii. Un Culae Lupescu (campion cu Rapid in 1967) nu a ezitat sa isi duca copilul, pe Ionut, la Dinamo. Iar acesta a devenit un simbol in “Stefan cel Mare”, intrecandu-si prin valoare si rezultate parintele. Pe Rica Raducanu, mereu zambitor, adevarata imagine a Giulestiului, nu l-am auzit vorbind niciodata urat despre Dinamo sau Steaua (pentru acest din urma club, el chiar jucand, spre finalul carierei). Dar Copos –utecistul lipsit de lider la club, mereu facand jocurile de culise, initiator al spagii in fotbalul romanesc- si lacheii sai (Zotta, Rada, Costache) sunt astazi mai rapidisti decat adevaratii rapidisti. Cultul fotbalului lipseste atat suporterului roman, cat si conducatorului de club roman. Si din pacate acest lucru se transmite si jucatorilor, arbitrilor, antrenorilor. Iar ceea ce s-a intamplat aseara in Giulesti se datoreaza, in opinia mea, tocmai acestei alienari fata de fenomenul fotbalistic. Fara sa vreau imi revin in minte imagini de la meciul disputat intre Inter si Liverpool, pe “Giuseppe Meazza”, in urma cu doar 3 saptamani. Desi eliminati din Champions League in urma unor partide in care echipa lor a primit cartonas rosu si pe Anfield si pe teren propriu, intreg stadionul a aplaudat la finalul meciului, italieni si englezi deopotriva. Era o incantare, o atmosfera ce te provoca la a plange “ca o femeie”. Si nu se poate sa nu ne gandim la distanta ce ne separa de Champions League mai ales ca traire interioara si de-abia apoi ca participare propriu-zisa. Revenind la evenimentele de aseara, de pe stadionul Giulesti, concluzionez doar ca Rapidul ar trebui sa primeasca sanctiuni drastice, sa piarda jocul, sa fie tratata cu toata duritatea. Sunt dinamovist, ultimul lucru pe care l-am dorit aseara era sa castige Steaua ( mai ales la”masa verde”), dar cred ca astfel “epoca de aur” a lui Copos in Giulesti ar primi un sfarsit meritat. E timpul ca Rapidul sa revina de unde a plecat inainte de Copos, sa redevina un “glas al rotilor de tren”. PS. ARTICOL DEDICAT LUI DUDU, A CARUI DRAGOSTE DE FOTBAL SI INVERSUNARE INTRU CORECTITUDINE M-A INSPIRAT SI M-A MOTIVAT IN SCRIEREA LUI.