Cupa Europei (I) PANZERELE GERMANE

Germania este un colos al fotbalului. Tripla campioana mondiala ( 1954, 1974, 1990 ) si europeana (1972, 1980, 1996), Germania a mai jucat alte patru finale mondiale (1966, 1982, 1986, 2002) si doua europene ( 1976 si 1992), dovedind o constanta remarcabila. Aceste performante fac din Germania cea mai galonata echipa a Europei, o favorita certa la castigarea Campionatului European. Primele adversare, cele din grupa B, sunt Austria, Polonia si Croatia. In mod firesc Germania ar trebui sa domine grupa ei , Croatia fiind singura care i-ar putea pune probleme. Dar cum in fotbalul de astazi, mai mult decat in cel de ieri surprizele pot aparea usor, nemtii trebuie sa dovedeasca prudenta si echilibru, rigurozitate si spirit de echipa. Germania de pana in 1946 s-a transformat la finalul anilor ’40 in R.F.G. (in vest) si R.D.G.(in est). Prima, avea sa realizeze performante deosebite, palmaresul ei fiind recunoscut de F.I.F.A. si U.E.F.A. in 1990 ca fiind al Germaniei Unite. Asadar primele performante mondiale si europene au fost obtinute de nemtii occidentali, esticii ramanand mereu in umbra “capitalistilor” din vest. Si asta cu toate ca, la Cupa Mondiala din 1974, probabil cea mai puternica nationala vest-germana din istorie a fost invinsa de sora ei estica cu 1-0 (gol marcat de Sparwasser).Regula era insa alta, anume ca Germania Federala domina deja Europa. Dupa generatia 1954, condusa de legendarul antrenor Sepp Herberger – cu Liebrich, Rahn, Morlock, fratii Ottmar si Fritz Walter- Germania avea sa joace finala C.M. 1966 (pierduta in fata Angliei) si o extraordinara semifinala de C.M. 1970 (cu Italia, pierduta de asemenea). Era o echipa ce imbina experienta unor jucatori precum Uwe Seeler, Karl-Heinz Schnellinger si Helmut Haller cu uriasul talent al tinerilor Beckenbauer, Muller, Overath sau Maier. In 1972, Germania de Vest invingea Uniunea Sovietica in finala C.E. cu o echipa de exceptie, foarte tanara, echipa ce va deveni doi ani mai tarziu campioana mondiala. Cu Maier in poarta, Vogts si Breitner fundasi laterali, Schwarzenbeck si Beckenbauer centrali, Netzer (sau Overath), Hottges si Bonhof la mijloc, Uli Hoeness, Grabowski si Muller in atac. In 1976, Germania –campioana mondiala si europeana- juca din nou finala C.E. Surprinzator, avea sa o piarda in fata Cehoslovaciei. Ramanea insa in continuare o mare echipa, aparand jucatori noi precum Dietz, Heynckes, Dieter Muller. Retragerile veteranilor Gerd Muller (1974) Beckenbauer(1977) si Sepp Maier (1979) au oferit sansa altor jucatori devaloare sa apara, iar in 1980 la Roma, Germania Federala redevenea Campioana a Europei ( invingand Belgia) Era inceputul unei alte generatii, cea a lui Rummenigge, Kaltz, Magath, Schuster, Dremmler, Hrubesch, Schumacher si Stielike. In 1990, “Keiserul”Franz Beckenbauer avea sa conduca Germania spre al treilea titlu mondial, iar aceeasi echipa avea sa joace in 1992 finala C.E. ( condusa acum de Berti Vogts. Nemtii aveau un lot fantastic, aproape pe fiecare post existand cel putin doi jucatori de valoare ( Illgner si Kopke in poarta, Reuter, Berthold, Buchwald, Augenthaler, Helmer, Kohler, Brehme in aparare, Thon, Matthaeus, Littbarski, Moller, Haessler, Effenberg, Sammer la mijloc, Riedle, Klinsmann, Voller in atac.) In 1996 Germania va triumfa din nou la Campionatul European, invingand Cehia. Generatia ’90 se schimbase aproape total ( Kopke-Reuter, Babbel, Sammer, Kohler, Ziege- Moller, Eilts, Hamann –Kuntz, Klinsmann + arma secreta Oliver Bierhoff). Astazi, Germania vine dupa un Campionat Mondial in care a cucerit pe teren propriu medaliile de bronz si are in continuare jucatori deosebit de valorosi. Balack, Schweinsteiger si Klose sunt motoarele de atac, iar Metzelder si Mertesacker stalpii apararii. Personal, in lipsa Angliei, voi fi suporterul nemtilor la acest turneu final. Iar istoria si traditia Germaniei impune jucatorilor de azi sa incerce sa devina la fel de puternici precum cei din trecut. DEUTSCHLAND UBER ALLES!