Cupa Europei(IV) PORTOCALA MECANICA

Olanda este un model in fotbal. O tara mica, recunoscuta mai ales pentru standardul ridicat de viata al locuitorilor, lalelele, “felinarele rosii” si legalizarea consumului de droguri usoare , dar si datorita nationalei sale de fotbal, supranumita “Portocala mecanica”(datorita culorii portocalii a tricourilor si a mecanismului “fotbalului total”). Olanda are un palmares remarcabil, avand in vedere faptul ca ea are marimea unei regiuni a Frantei sau a unui land din Germania: campioana a Europei (1988) finalista a C.M. (1974 si 1978), semifinalista a campionatului mondial (1998). Olanda a dat in trecut doua generatii de exceptie, care au facut performante si au impus un stil agresiv si tehnic, bazat pe circulatia mingii si schimbarea posturilor intre jucatori, in timpul meciului, ruperi de ritm si fantezie debordanta. “Fotbalul total” inventat de romanul Stefan Covaci la Ajax in perioada anilor 1972-74 si transpus si la nivelul nationalei batave, a adus Olandei recunoasterea in fotbalul mondial din acel moment si pana astazi. Pana la sfarsitul anilor ’60 fotbalul olandez s-a zbatut in mediocritate.A fost nevoie de aparitia primului jucator de geniu pentru a scoate Olanda din anonimatul istoriei sale fotbalistice de pana atunci. Johan Cruyff, apreciat de multi drept cel mai mare jucator european al tuturor timpurilor, avea un joc ce se baza pe viteza si dribling, pe intuitie ofensiva si personalitate in teren. In jurul sau, la Ajax (cel mai mare club olandez ) s-a format un nucleu de jucatori ce vor deveni coloana vertebrala a uneia dintre cele mai frumoase si totodata ghinioniste nationale din istoria fotbalului. In 1974, in Germania de Vest, Olanda a jucat un fotbal extraordinar, reusind victorii clare impotriva puterilor Americii de Sud –Argentina si Brazilia-dar fiind infranta in finala de echipa gazda, cu scorul de 2-1.Si asta, desi in primul minut de joc, mijlocasul Neeskens deschidea scorul din penalty. Dar nemtii au egalat, tot din penalty( gol Breitner) si aveau sa inscrie golul decisiv, prin Muller. Patru ani mai tarziu, tot impotriva tarii gazde-Argentina- Olanda juca din nou finala mondiala. Fara Cruyff, si cu doar cativa jucatori noi in echipa, fata de precedentul Mondial -precum Brands, Poortliet, fratii Rene si Willy Van der Kerkhoff- Olanda avea sa piarda din nou, desi la scorul de 1-1, in minutul 90 Rensenbrink avea sa suteze in bara, din 3 metri. In prelungiri insa argentinienii vor inscrie de doua ori si Olanda ramanea doar vicecampioana mondiala. Echipa Olandei ’74 ramane insa in istorie (alaturi de Ungaria ’54) drept cea mai mare echipa care pierdea o finala de C.M. ( Jongbleud-Suurbier, Haan, Rijberger, Krol- Jensen, Neeskens, Van Hanegem- Rep, Cruyff, Rensenbrinck). Revansa avea sa vina in 1988, in Germania de Vest, la Campionatul European. Olanda alinia o trupa puternica in care stralucea celebra tripleta Rijkaard-Gullit-Van Basten. Dupa ce au invins tara gazda in semifinale, au jucat in finala contra Uniunii Sovietice. Gullit si Van Basten au marcat pentru o victorie istorica. Pana azi, cel de-al doilea gol, inscris de Marco Van Basten, ramane unul dintre cele mai frumoase de la turneele finale, iar istoria va consemna o echipa senzationala care ii avea in componenta sa pe portarul Van Breukelen, fundasii Van Aerle, Van Tiggelen, Ronald si Erwin Koeman, mijlocasii Rijkaard, Vanenburg, Muhren, Wouters si atacantii Kieft si Van Basten. Doi ani mai tarziu insa cosmarul Germania revenea si Olanda era eliminata inca din optimile mondialului italian, iar in 1992 , la C.E. din Suedia avea sa fie invinsa in semifinale de surpriza Danemarca. Langa deja consacratii R.Koeman, Rijkaard, Van Basten si Gullit, avea sa isi faca aparitia in nationala un alt jucator de exceptie, ce va face istorie –Dennis Bergkamp. Dar chiar daca Olanda va fi mereu in fazele superioare ale competitiilor europene si mondiale, nu va mai reusi sa ajunga pana la capat, niciodata. Si asta desi a produs mereu jucatori de mare valoare precum incisivul atacant Ruud Van Nistelrooy, cerebralul Clarence Seedorf (unul dintre cei mai completi mijlocasi din istoria fotbalului), fundasii de netrecut Frank de Boer si Jaap Stam, neobositul Edgar Davids sau varful de finete Patrick Kluivert. Fara a uita insa de Winter, Jonk, R. de Boer, Overmars, Van Hooydoonk, Cocu si altii, care au incercat (dar ,din pacate, nu au reusit ) sa readuca gloria “Portocalei Mecanice”. In acest an, condusi de pe banca de Marco Van Basten, vor incerca –din nou -Van der Saar, Snejders, Babel, Van der Vaart si Van Persie. GA ORANJE!