Cupa Europei (VI) ES-PA-NA!!!

Spania este alaturi de Olanda, cea mai puternica nationala care nu a castigat Cupa Mondiala. Daca olandezii au fost foarte aproape in 1974 si 1978, spaniolii nu se pot lauda decat cu o semifinala, in 1950. Si asta, desi inca dinainte de Al Doilea Razboi Mondial in Spania existau jucatori mari precum celebrul Zamora( considerat alaturi de Planicka si Combi, cel mai bun portar interbelic) sau Jose Samitier (un atacant senzational in acea vreme). Generatia ’50 ii avea ca vedete pe Ramallets, Bassora, Munoz si Zarra si a insemnat primul pas spre cresterea fotbalului spaniol din deceniile urmatoare. Real Madrid castiga intre 1955-1960 cinci C.C.E. consecutive, iar in 1961 rivala CF Barcelona ajungea si ea in finala. Era clar ca, in aceste conditii si nationala era pregatita pentru o mare performanta. Iar aceasta avea sa vina in 1964 la Campionatul European, unde Spania invingea Uniunea Sovietica si castiga primul (si singurul !!) ei titlu. Cu Irribar, Callejo, Pachin, Sanchis, Del Sol, Suarez, Gento, Fuste, Peiro si Amancio, Spania era fara indoiala o formatie foarte puternica, dar care nu a reusit sa se mentina in varf, doi ani mai tarziu-la Cupa Mondiala din Anglia- dezamagind. Capitanul ei, cunoscut ca unul dintre cei mai completi jucatori din istoria fotbalului , Luis Suarez (atacant si mijlocas, marcator si excelent pasator) avea sa renunte la nationala pentru echipa de club, Internazionale Milano si imediat l-au urmat si alti coechipieri ce jucau deja la cluburi italiene. Spania intra din nou in umbra performantei. In 1982 insa Cupa Mondiala urma sa se desfasoare in Spania, iar ca echipa gazda spaniolii sperau mai mult decat oricand ca nationala sa ajunga din nou pe culmi. Echipa avea destui jucatori foarte buni precum Arconada, Camacho, Alecsanco, Juanito, Santillana si toata Spania era convinsa ca o mare performanta e posibila. Nu a fost insa asa, nationala iberica oprindu-se in sferturi (grupe semifinale- astfel era sistemul in acea vreme). Dar la Cupa Europei din 1984, Spania a evoluat excelent pana in finala, unde Franta celebrului Platini avea sa o invinga. In anii ’80 si la inceputul anilor ’90 Spania avea jucatori excelenti precum Butragueno ( marcator a 4 goluri intr-un meci cu Danemarca in Mexico’86), Zubizaretta, Michel, Martin Vasquez, Victor sau Salinas. Mereu prezenta la turneele finale, Spania avea sa isi castige imaginea “eternului perdant” niciodata nereusind sa ajunga intre primele echipe. Generatiile se schimbau. Hierro, Luis Enrique, Amor, Guardiola, Nadal, Caminero, Sergi, Fran sau Etxcheberria au lasat locul mai tinerilor Raul, Puyol, Guti, Xavi, Alonso, Del Horno, Morientes sau Casillas. Si totusi, Spania a confirmat mereu ca nu reuseste sa ajunga niciodata in fazele finale ale competitiilor. In acest an, in grupa cu Grecia , Rusia si Suedia ibericii se vor baza pe jucatori ca Sergio Ramos, David Villa si Fernando Torres, dar si pe vedetele Casillas, Puyol, Xavi sau Raul. Din nou, ca de atatea randuri, Spania pare pe hartie printre favorite. Dar parca si de aceasta data, doar pe hartie. VIVA ESPANA!