Cupa Europei(V) IN AMINTIREA "ZBORNAIEI"

Rusia de azi este urmasa fotbalistica a Uniunii Sovietice de ieri. Pana in urma cu aproape doua decenii, rusi, ucrainieni, bielorusi, baltici, gruzini, armeni, evoluau impreuna sub drapelul rosu al Uniunii Sovietice. O nationala care, la fel ca si alte exemple ( Cehoslovacia sau Iugoslavia ) nu mai exista. Dar a realizat performante deosebite care au fost transferate in palmaresul urmasei sale de astazi, Rusia. Rusia este astfel Campioana a Europei ( 1960) si finalista a C.E. ( 1964, 1972, 1988 ). Dupa cum se poate cu usurinta observa, majoritatea performantelor Uniunii Sovietice dateaza din anii ’60-’70, atunci cand U.R.S.S.-ul avea jucatori de talie mondiala. Unul dintre cei mai mari fotbalisti din istorie si probabil cel mai mare fotbalist sovietic a fost portarul Lev Iasin. Acesta a jucat peste 15 ani in nationala sovietica si a fost considerat la vremea sa cel mai bun goalkeeper al lumii. Cu Iasin, sovieticii au castigat singurul trofeu-Cupa Europei (1960, invingand Iugoslavia marelui Sekularac). Alaturi de exceptionalul portar, mai jucau pe atunci Maslenkin, Cioheli, Netto, Voinov, Meshi, Ivanov, Ponedelnik, Metreveli. Sovieticii vor reusi sa joace finala si in 1964, pierzand-o in fata gazdelor, Spania. Dar in anii ’60 sovieticii erau o forta, cu Iasin in poarta, cu Sesternev, Hurtilava si Anicikin in aparare, Sabo, Voronin si Muntian la mijloc, Fedotov, Cislenko, Bisovet si Banisevski in atac. In 1972, Uniunea Sovietica avea sa joace din nou finala C.E., dar Germania lui Beckenbauer era deja prea puternica, prea experimentata sa piarda. In anii ’70 polul de forta al fotbalului sovietic se va transfera insa in Ucraina, la Kiev. Aici se va forma sub conducerea marelui Valeri Lobanovski o echipa ce va castiga Cupa Cupelor in 1975 si 1985 si care va avea o pondere majoritara in echipa nationala. Sovieticii nu vor mai reusi insa sa ajunga in fazele superioare ale competitiilor europene sau mondiale pana in 1988, desi au avut in decada 1975-85, mari valori precum Blohin sau Senghelia.Cand insa la nationala a fost numit Lobanovski (care a ramas si antrenor la Dinamo Kiev) sovieticii au reusit sa faca un european 1988 foarte bun, ajungand in finala. Arbitrajul ostil, oboseala din semifinale si momentele de geniu a lui Gullit si Van Basten au decis acel meci. La sovietici evoluau atunci Dasaev, Hidiatulin, Demianenko, Baltacea, Rat, Bal, Bessonov, Zavarov, Protasov, Belanov si Mihailicenko. O formatie care, datorita jocului avantat, cu ruperi de ritm si plin de fantezia, a devenit cunoscuta ca “Zbornaia lui Lobanovki”. Caderea “lagarului sovietic” a transformat fotbalul din est. Dupa ce a evoluat sub denumirea C.S.I. ( Comunitatea Statelor Independente ) in 1992, Rusia a mostenit palmaresul defunctei uniuni, dar din pacate a iesit foarte mult slabita. Anii 1993-2008 nu au adus decat prezente nesemnificative ale Rusiei la turneele mondiale si europene. Fotbalistii de valoare sunt tot mai rari, formarea unei echipe puternice tot mai dificil de realizat. Anul acesta insa, calificata in dauna Angliei si a Israelui, are un antrenor ce pare a fi o garantie a succesului –Guus Hiddink. Grupa de la C.E. este insa foarte echilibrata, cu alte doua foste “regine ale Europei” ( Grecia si Spania) si cu Suedia (‘’Brazilia Nordului”), astfel ca fratii Berezutki, Akinfeev, Sitchev, Kolodin si ceilalti vor avea o misiune daca nu imposibila, sigur deloc usoara. По-русски!!