OSCARURI 2008 .Post scriptum..

Oscarurile 2008 au adus putine surprize si mai multe confirmari. Am incercat pe parcursul a aproape o luna de zile sa urmaresc cat mai multe din filmele ce puteau castiga anul acesta pretiosul trofeu. Cu doar cateva ore inainte de ceremonia premiilor am incercat sa fac anumite previziuni, identificand insa si favoritii expertilor de la Hollywood. Dupa ce rezultatele acestui an au devenit cunoscute, in 25 februarie ( adica ieri dimineata ), am constatat ca in unele cazuri am avut dreptate, in altele nu. Asadar.. Marele castigator a fost “No country for old men” al fratilor Joel si Ethan Cohen. Aici eu am mizat pe “Atonement”, mai mult cu vocea inimii, decat a ratiunii. In schimb, m-am bucurat pentru fratii Cohen -premiul la categoria “Regie” si pentru Javier Bardem pentru “Rol secundar masculin”. Tot la capitolul “reusite” se numara Daniel Day Lewis (Actor principal), Marion Cotillard (Actrita principala) si cel mai bun scenariu adaptat ( No country for old men). Tilda Swinton a invins-o pe favorita mea Saorise Ronan la categoria “Rol secundar feminin”. Cel mai bun film strain a fost ales “The counterfeiters”(pe care urmeaza sa il vad acum), iar la capitolul “Animatie” a castigat “Ratatouille”, desi “Persepolis”e din punctul meu de vedere o capodopera, deloc conventionala insa. Oricum ma bucur ca am putut urmari atat de multe filme bune, intr-un asa de scurt timp. Si pentru asta multumesc si eu “Academiei”..

OSCARURI 2008 (4)

OSCARURI 2008 - VOTURILE LUI ADRIAN SPARTAN* 1.BEST PICTURE – Atonement; 2.BEST DIRECTOR - Joel & Ethan Cohen; 3.BEST ACTRESS IN A LEADING ROLE – Marion Cotillard; 4.BEST ACTOR IN A LEADING ROLE – Daniel Day Lewis; 5.BEST ACTRESS IN A SUPPORTING ROLE – Saorise Ronan; 6.BEST ACTOR IN A SUPPORTING ROLE – Javier Bardem 7.BEST ORIGINAL /ADAPTED SCREENPLAY – Michael Clayton / No country for old men; 8.BEST ART DIRECTION – Sweeney Todd..; 9.ACHIEVEMENT IN COSTUME DESIGN – Sweeney Todd..; 10.ACHIEVEMENT IN CINEMATOGRAPHY – There will be blood; *Am apreciat doar categorii pe care le-am putut evalua prin vizionarea filmelor. Astfel, in privinta unor premii (chiar foarte importante, precum “best foreign language film”) nu imi pot forma o opinie pertinenta datorita faptului ca nu am reusit sa urmaresc toate filmele inscrise la acea categorie. OSCARURI 2008 - VOTURILE SPECIALISTILOR** 1.BEST PICTURE – No country for old men; 2.BEST DIRECTOR - Julian Schnabel; 3.BEST ACTRESS IN A LEADING ROLE – Julie Christie; 4.BEST ACTOR IN A LEADING ROLE – Daniel Day Lewis; 5.BEST ACTRESS IN A SUPPORTING ROLE – Tilda Swinton; 6.BEST ACTOR IN A SUPPORTING ROLE – Javier Bardem 7.BEST ORIGINAL /ADAPTED SCREENPLAY – Juno / There will be blood; 8.BEST ART DIRECTION – There will be blood; 9.ACHIEVEMENT IN COSTUME DESIGN – Atonement; 10.ACHIEVEMENT IN CINEMATOGRAPHY – The diving bell and the butterfly; **Categoriile sunt aceleasi, tocmai pentru a face o analiza comparata intre voturile mele si previziunile expertilor, asa cum apar ele pe site-ul Oscarurilor.

O ISTORIE EMOTIONALA - KOSOVO

De ce este atat de important Kosovo pentru sarbi? In fond, atata timp cat populatia majoritara din aceasta regiune este de origine albaneza si religie musulmana, de ce guvernul sarbesc tine atat de mult ca acest teritoriu sa ramana al Serbiei? Cateva randuri pot aduce anumite clarificari si pot creea o perspectiva istorica asupra situatiei. Kosovo a facut parte in antichitate din Imperiul roman (mai precis din provincial Iliricum), fiind locuit de iliri, o populatie cu origini tracice ( la fel ca stramosii daci). Odata cu incursiunile slavilor in Balcani , in secolele VI-VII, populatia romanizata din aceste zone s-a retras spre munti. Ulterior, alaturi de invazile avarilor au ajuns in aceste zone sarbii, croatii si bulgarii. Sarbii, popor slav venit din nordul Marii Negre s-au dezvoltat pana in secolul al XII-lea pe teritoriile cunoscute si astazi in mai multe regate mici slavone (asemanatoare primelor voievodate romanesti). La inceputul secolului al XIII-lea Stefan Nemanjia uneste pe sarbi si creeaza un stat independent atat politic, cat si religios (ortodox). Centrul economic, politic, militar si cultural al statului sarbesc va deveni in aceasta perioada regiunea Kosovo. Astfel, intre anii 1217 si 1448 Kosovo este inima unui regat sarbesc puternic care in a doua jumatate a secolului al XIV-lea devine cea mai importanta formatiune statala a Balcanilor. In anul 1389, la 28 iunie, la Kosovopoljie( Campia Kosovo) regele sarb Lazar este infrant de oastea otomana condusa de sultanul Murat. Astazi, acea zi este ziua nationala a Serbiei, iar Lazar a fost canonizat de Biserica Ortodoxa Sarba. In 1459 Serbia devine pasalac turcesc, iar acest fapt este izvorul problemelor dintre sarbi si albanezi in Kosovo. Imperiul Otoman a dus o politica de impunere fortata a religiei musulmane in aceste regiuni, nobilimea sarba- crestina- fiind supusa abuzurilor si exterminarii. In Albania, nobilimea si aproape intreaga populatie a imbratisat Islamul. In aceste conditii, tot mai multi albanezi au ajuns in regiunea Kosovo, pe fondul parasirii acestor locuri de sarbi. O importanta rascoala a sarbilor( la sfarsitul secolului al XVII-lea) s-a soldat cu alungarea sarbilor la nord de Kosovo si islamizarea acestei regiuni. Turcii si albanezii au dus crunte represalii impotriva populatiei sarbe, ortodoxe, dar in Kosovo a ramas centrul religios al sarbilor pana in secolul al XIX-lea cand in urma scaderii puterii Imperiului Otoman si a miscarilor de eliberare nationala din Balcani, Principatul Sarbesc si-a castigat independenta(1878). La finalul primului razboi mondial a fost creat regatul Serbiei, Croatiei si Sloveniei. Kosovo a ramas in aceasta perioada parte a Serbiei. In al doilea razboi mondial trupele germane au ocupat Serbia si au impartit-o. Croatia a devenit un stat supus Reich-ului( si beneficiind de un statut privilegiat a dus o politica de exterminare a sarbilor), zona centrala a ramas a Germaniei, nordul a fost alipit Ungariei, iar estul, Bulgariei. Kosovo a devenit parte a Albaniei ocupate de fascistii italieni. Lupta poporului sarb, condusa de Iosip Broz Tito a dus la formarea la finalul razboiului a Statului Federativ Iugoslavia (format din Serbia, Croatia, Slovenia, Bosnia & Hertegovina, Macedonia si Muntenegru). Kosovo a redevenit regiune a Serbiei. Ceea ce s-a intamplat dupa 1991 este deja cunoscut, iar tensiunile si situatia actuala sunt mostenirea acestei istorii. Personal, inteleg pe deplin sentimentalismul istoric al sarbilor in privinta regiunii Kosovo. E acelasi sentimentalism pe care romanii il traiesc in legatura cu Transilvania, ca leagan al romanismului. Pana la urma Kosovo este pentru ei un fel de Sarmizegetusa a noastra, locul in care a inceput practic istoria. Oare Americanii ar putea renunta la cele 13 colonii engleze care au fost punctul de plecare al Statelor Unite de astazi? E o intrebare evident retorica si frustrant de inutila astazi.

OSCARURI 2008 ( 3 ) Previziuni Adrian Spartan.

Oscarurile pentru cea mai buna interpretare intr-un rol secundar ne ofera de cele mai multe ori posibilitatea de a vedea actori cel putin la fel de buni ca si in cazul “premiilor mari”(cele oferite pentru reusitele in roluri principale). De altfel cred ca este chiar mai dificil sa iesi in evidenta intr-un rol secundar si asa cum o arata si titulatura originala, aceea de”supporting role”, actorii ce dau viata unor personaje secundare sunt cei ce sprijina atat filmul in sine, cat si pe colegii lor ce interpreteaza rolul principal. E destul sa insir cateva nume de actori extraordinari care au castigat Oscarul pentru rol secundar: Robert de Niro, Michael Caine, Kevin Spacey, Sean Connery sau Jack Nicholson si evidentiez importanta acestui premiu. In acest an nominalizatii la premiul pentru cel mai bun actor in rol secundar sunt cat se poate de diferiti, dar au toti un lucru in comun: creeaza personaje care vor ramane cu siguranta in constiinta iubitorilor de film. Prezenta care frapeaza cel mai mult e cea a lui Hal Holbroock, un actor octogenar, cu o cariera bogata mai ales in filme si seriale de televiziune. In filmul “Into the wild” acesta joaca rolul unui batran fost militar de cariera, care se regaseste pentru o scurta perioada de timp in situatia de a interactiona cu un tanar ce i-ar fi putut fi nepot. Desi Holbroock apare in doar ultima jumatate de ora a filmului, amprenta rolului sau este deosebit de puternica, iar delicatetea si sensibilitatea interpretarii sale sunt ravasitoare. Un rol a carui impact imi aminteste de Kevin Spacey in “Se7en”. De asemenea, surprinzatoare este si aparitia pe lista nominalizarilor la acest premiu a lui Casey Affleck, fratele mult mai cunoscutului Ben Affleck. In rolul lui Bob Ford din filmul “The assassination of Jesse James”, C.Affleck are o forta deosebita, inca de la inceputul filmului dand impresia ca inevitabila tradare si ucidere a idolului sau, Jesse James ( Brad Pitt, intr-un rol ce aduce aminte de Robert Redford) este doar o chestiune de timp. Obsesia sa se transforma intr-un complex de inferioritate ce il face sa isi imagineze ca doar ucigandu-l pe cel mai popular spirit al West-ului va reusi sa atinga celebritatea idolului sau. Un rol dificil, complex, ce alterneaza stari si emotii, un rol caruia Affleck ii ofera o nota puternica de veridicitate. Ramanand in aceeasi lume a violentei si a armelor, ajungem la nominalizarea lui Javier Bardem pentru rolul sau secundar din pelicula “No country for old men”a fratilor Cohen. Bardem, nominalizat deja la Oscar (pentru rol principal, in anul 2000), joaca rolul unui ucigas in serie, un psihopat lipsit de orice fel de urma de umanitate. Actor spaniol, cunoscut prin rolurile sale din “Carne Tremula” si “Mar Adentro” , Javier Bardem este in opinia mea principalul favorit, calitatile sale actoricesti dand o extraordinara forta filmului. Criminalul din “No country for old men” este o imagine teribil de greu de uitat, o adevarata unealta in mana unor forte ce par sa il manevreze spre uciderea tuturor celor ce stau in fata telului sau. La fel de interesanta e si imaginea rolului interpretat de Tom Wilkinson, intr-un alt mare film-“Michael Clayton”.Un avocat ce este nevoit sa apere interesele unei companii foarte putenice, dar care are o neasteptata criza a constiintei pe fondul unei boli psihice. Britanicul Tom Wilkinson, la fel ca si Bardem mai are o nominalizare la Oscar (in urma cu cativa ani) si poate castiga anul acesta trofeul, pentru prima data. Rolul interpretat de el, solicitant ca si incarcatura emotionala, da un farmec aparte unui film care pare pe alocuri prea mecanic si tern si care este ridicat mai ales datorita constructiei personajelor. Nu degeaba, atat pentru rolul principal cat si pentru cele doua secundare, actorii sunt nominalizati. Un film special este si “Charlie Wilson’s war”, care il propune, alaturi de Tom Hanks si Julia Roberts, pe castigatorul premiului Oscar in 2005 (pentru rol principal in “Capote”), Phillip Seymour Hoffman. Rolul sau- un agent CIA, recalcitrant cu superiorii sai , dar deosebit de important pentru congresman-ul Charles Wilson, in lupta sa pentru ajutorarea militarilor afgani impotriva fortelor sovietice, la finalul Razboiului Rece. Si ca orice alta interpretare a lui Hoffman si aceasta e una in care talentul, maiestria si finetea lui sunt uluitoare. Dupa parerea mea, chiar Hanks este eclipsat in acest film de rolul facut de Seymour Hoffman. In concluzie, 5 roluri memorabile, 5 interpretari senzationale, 5 actori si un singur premiu…Pacat!

OSCARURI 2008(2) Previziuni Adrian Spartan.

Anul acesta, Oscarul pentru “Cel mai bun actor in rol principal”este o lupta intre 5 actori foarte cunoscuti.: Johnny Depp, Daniel Day Lewis, Viggo Mortensen, George Clooney si Tommy Lee Jones. Cu exceptia lui Mortensen, toti ceilalti au mai fost nominalizati sau au castigat premiul Oscar. Din acest punct de vedere, Viggo Mortensen pare a avea cele mai putine sanse de a castiga Oscarul inca de la prima sa nominalizare. Dincolo de asta insa, actorul cunoscut de public mai ales din trilogia “Stapanul Inelului”, face in filmul “Eastern Promises” un rol mare, interpretand un mafiot rus in Londra. Mortensen reuseste sa creeze extraordinara senzatia ca e un rus adevarat, atitudinea, infatisarea si mai ales accentul parand autentice. Este impresionant cum aceste lucruri ii iasa mai bine decat lui Armin Muller Stahl, actor german care, cel putin in teorie, ar trebui sa intre mai usor in rolul unui non-britanic. Iar Muller Stahl, pe care eu il consider un mare actor, face si el un rol deosebit in “Eastern Promises”. Asa cum am spus insa, sansele la Oscar ale lui Viggo Mortensen par ,in opinia mea, foarte mici. George Clooney a ajuns in sfarsit prin “Michael Clayton” sa aiba un rol principal in care sa isi poata evidentia talentul. Cunoscut parca dintotdeauna mai mult pentru calitatile sale de “Don Juan al Holywood-ului”, burlac declarat, Clooney a luptat destul de mult pentru a trece de la rolul din serialul “ER”, la marea cinematografie. Totul a culminat cu succesul din “Syriana”, in 2005, (cel mai bun actor in rol secundar), an in care a mai fost nominalizat pentru regie si scenariu pentru “Good night and good luck”. In filmul din acest an George Clooney interpreteaza rolul unui avocat specializat in rezolvarea unor probleme complicate care se doresc a fi ferite de ochii publicului.Asa cum spune chiar o replica din film “Pentru potisti el e un avocat, pentru avocati el e un politist”. Rolul este foarte incarcat de emotii si totodata de actiune, hatisurile unor interese economice suprapunandu-se problemelor financiare ale pesonajului principal. Prestatia lui George Clooney dovedeste realism si seninatate, maturitatea artistica a actorului propunandu-l ca pe un candidat serios la Oscar. Pelicula “In the Valley of Elah” e o reusita incercare de a discuta despre principalul subiect politic din America –Razboiul din Irak. In anul in care Tommy Lee Jones face un rol foarte patrunzator in “No country for old men”a fratilor Cohen, el reuseste in “In The Valley of Elah” sa fie asa cum eu nu l-am vazut niciodata- puternic, grav, autentic, un rol dus aproape de perfectiune. Tommy Lee Jones, a reusit in urma cu 15 ani sa castige Oscarul pentru rol secundar masculin in “Evadatul” si mai are o alta nominalizare , pentru “JFK”(1991), dar a devenit apoi un obisnuit al rolurilor secundare si al filmelor de calitate discutabila, gen “Men in Black” sau “Space Cowboys”. Jones reuseste in acest an sa dovedeasca pe deplin ca poate face un rol senzational, ce poate s a il propulseze in galeria marilor actori. Dupa acest film, indiferent de rezultatul Oscarurilor, o merita .Clar si indiscutabil. Despre Johnnie Depp se pot spune foarte multe lucruri. Incep prin a recunoaste, cu nedisimulata sinceritate, ca nu sutn un fan al sau. Rolurile bizare in filme ciudate, ce par a fi specialitatea sa, nu sunt pe gustul meu. Dar valoarea nu tine de gust, iar Depp a adus mereu valoare pe marile ecrane. Versatilitatea sa actoriceasca l-a facut unul dintre actorii recunoscut ca fiind pregatit sa accepte provocari diverse. Mie mi-a placut mai ales in filme ca “Donnie Brasco” sau “The ninth gate”, cu toate ca a fost nominalizat de doua ori la Oscar pentru rolurile principale din “Finding Neverland” si “Pirates of the Carribean I”. In musical-ul deloc conventional al lui Tim Burton, “Sweeney Todd : The Damon Barber of the Fleet Street”, Depp demonstreaza nu doar deja recunoscutele sale calitati de actor, creeand un rol foarte expresiv, dinamic si introvert in acelasi timp, incarcat de charisma si totodata inspaimantator, dar si o voce remarcabila ( pentru mine aceasta fiind surpriza principala). Asadar, complexitatea scenica a interpretarii sale poate fi un important atuu pentru premiul Oscar 2008. Am lasat la final favoritul meu la acest premiu :Daniel Day Lewis. Aparut in urma cu 20 de ani in “lumea buna” a filmului, cu rolul din capodopera lui Jim Sheridan “My Left foot”(pentru care a cucerit Oscarul pentru cel mai bun actor ), Daniel Day Lewis joaca in putine filme, fiind foarte selectiv. Receptiv doar la peliculele ce reliefeaza probleme majore si destine puternice, actorul apare foarte rar in lumina reflectoarelor presei. De alte doua ori nominalizat la Oscar pentru rolurile sale principale in “In numele tatalui” si “The gangs of New York”, Daniel Day Lewis este un actor prea mare pentru a fi discutat. In rolul lui Daniel Plainview din “There will be blood”, Lewis reuseste sa duca intreaca poveste a filmului pe umerii sai, dand viata unui personaj ce devine tiparul inceputurilor marilor oameni de afaceri ai lumii americane, lipsit de scrupule, avid de bani si putere, cu puternice accente criminale care pun stapanire la final pe ultimele licariri de umanitate. Si totusi prin dimensiunea artei sale Daniel Day Lewis se incapataneaza sa te faca sa intelegi si sa accepti defectele personajului sau si acest lucru il face unic, genial. Un actor ce merita sa intre in grupul select al actorilor cu doua Oscaruri pentru rol principal : Spencer Tracy, Marlon Brando, Jack Nicholson sau Tom Hanks.

OSCARURI 2008(1) Previziuni Adrian Spartan.

“Michael Clayton” e probabil cel mai “American” dintre filmele nominalizate in acest an la Oscar. O actiune sinuoasa, in acelasi timp interesanta si provocatoare, dar si foarte intortocheata. George Clooney este un avocat specializat in “dirty works” pentru o puternica firma de avocatura. Un coleg de-al sau, ( sublim interpretat de Tom Wilkinson)genial, dar si suferind de tulburari psihice, devine la un moment dat cuprins de remuscari, atunci cand intelege ca apara, de peste 6 ani, interesele unei corporatii americane lipsita de scrupule. Ceea ce pare simplu devine insa din ce in ce mai complicat. Un film teribil de bine construit, in care fiecare subiect isi joaca excelent cartea ce pare castigatoare. La final, totul se termina totusi prea previzibil si pozitiv.Un film ce are ceva si din “Dosarul Pelican” , dar si din “Avocatul Diavolului”. Si prin motivul cartii, care te face sa iti pui intrebari si sa nu gasesti raspunsuri, ceva din “A noua poarta”. Un film ce te imbie la a-l reviziona. “Juno” e o pelicula surprinzatoare. Dupa ce urmaresti acest film , ai senzatia ca lumea poate inca sa spere la idealul perfectiunii umane. Adolescenta Juno ramane, la doar 16 ani, insarcinata. Tatal copilului, un coleg de liceu de care aceasta realizeaza ca este indragostita, dar care pare la inceput un natang lipsit de capacitatea de a intelege situatia. Parintii fetei-model de intelegere umana. Parintii adoptivi, pe care Juno ii gaseste rapid viitorului bebelus-un cuplu tanar, bogat, dar care doar mimeaza o casnicie fericita. Filmul imi pare totusi lipsit de naturalete, totul parand un basm. Cei drept, ca mai toate basmele, un basm frumos, cu happy-end. Actrita principala, Ellen Page, da insa prin interpretarea sa o forta extraordinara unui film ce merita, astfel, nominalizarea la Oscar. Atonement este, in opinia mea, cea mai frumoasa poveste romantica de la “Pacientul Englez” al lui Minghella. Vietile a doi tineri ce se iubesc sunt distruse, iar iubirea lor moare datorita implicarii surorii mai mici a personajului feminin, interpretat de frumoasa si seducatoarea Keyra Knightley. Cei ce urmaresc filmul nu constientizeaza insa gravitatea faptei micutei Briony decat la sfarsit, cand ceea ce parea un final fericit se transforma intr-un sir de flash-back-uri naucitoare, ce oglindesc o drama pe care era greu sa o fi prevazut pana atunci. Un film ce pare facut pentru a castiga mintea si sufletul celui ca il priveste, un film puternic si sensibil in acelasi timp, cu o prestatie remarcabila a tinerei actrite Saoirse Ronan. “There will be blood” este un film-destin, ce urmareste viata unui personaj fabulos de bine intruchipat de Daniel-Day Lewis. Prospector de terenuri petroliere, la inceputul secolului al XX-lea, personajul principal Daniel Plainview, traieste o adevarata frenezie spirituala atunci cand descopera petrol. Dupa un timp pasiunea se transforma in obsesie, iar umanitatea lui Daniel se faramiteaza sub impulsul lacomiei si orgoliului. Acestea il fac sa puna pe plan secundar viata fiului sau si o eventuala existenta linistita, implinita, in dorinta sa, aproape patologica de a arata ca este cel mai bun in bransa sa. Atunci cand interesele sale se lovesc de cele ale unui sarlatan, Eli Sunday (Paul Dano), ce foloseste ca arma religia, Daniel pare gata de orice, in numele ambitiei sale. Finalul, desi usor abrupt, defineste perfect esenta filmului. Acolo unde exista lacomie, exista razbunare si sange. “No country for old men” este opera fratilor Ethan si Joel Cohen, scenaristi si regizori ce si-au creat un stil propriu, inimitabil. Dupa “Barton Fink”, “Fargo”, “Marele Lebowski” sau “The Lady killers”, acest nou film marca Fratii Cohen e o incantare. Un scenariu cu multe schimbari de situatii si ritm, un film despre oameni buni si oameni rai, traind laolalta intr-o societate ce parca nu mai pare croita pentru oameni batrani ce isi doresc o viata tihnita. Un criminal in serie, dezumanizat si terifiant de insensibil, o adevarata “masina de ucis” , ceva intre Hanibal Lecter si Terminator, este firul stabil al unui film in care celelalte personaje graviteaza intre legal si ilegal. Un final ce lasa privitorului posibilitatea sa desluseasca singur, sa interpreteze, sa mediteze. Un film mare, asa dupa cum ma asteptam de la preferatii mei. In concluzie, cinci filme foarte bune. Greu, aproape imposibil de prevazut cine va lua marele premiu. Personal, mizez pe “Atonement”(mai mult cu sufletul), si pe “There will be blood”(mai mult cu mintea). Restul ar fi pentru mine o surpriza. Dar, nu-i asa? si surprizele fac parte din viata.

Un alt fel de a face ISTORIE

La 30 ianuarie 1933, Adolf Hitler devine Cancelar al Germaniei. Se incheia astfel perioada grea pe care NSDAP (Partidul Nazist) a folosit-o intre 1924 si 1932 pentru a deveni un partid puternic al Germaniei. Cel ce se va intitula in scurt timp Fuhrer si despre care se va vorbi mai tarziu ca despre cel mai teribil dictator al lumii, conducea in 1933 un guvern format in mare parte din politicieni care nu aveau simpatii national-socialiste. A fost insa inceputul preluarii puterii absolute in Germania, tara cea mai civilizata a Europei, care i-a dat lumii pe Bach, Goethe sau Kant. Modul in care Hitler a devenit stapan absolut al Germaniei este un exemplu exceptional de imbinare a fortei charismatice a ideologiei naziste in anii grei de recesiune economica mondiala din perioada 1929-1933 si abilitate politica dusa la extrem. Peste acestea se adauga o incredibila stiinta politica, foarte usor trecuta cu vederea in prezent. Caci prea adesea apare imaginea simplista a criminalului Adolf Hitler, neevidentiindu-se in nici un fel ca inainte de a ucide milioane Hitler si-a impus vointa asupra a zeci de milioane de oameni. Ori acest lucru a fost posibil datorita fortei pe care personalitatea sa a exercitat-o asupra unor oameni politici, care au sfarsit la marginea unei istorii scrise de popoarele care au castigat razboiul. Oameni fara de care Al Treilea Reich nu ar fi existat. Se stie foarte putin despre acestia si aceasta necunoastere a lor ma face sa incerc, prin aceste randuri, o reasezare a lor intr-o lumina mai apropiata de adevar. Hitler s-a sprijinit in toate domeniile pe oameni de mare valoare. Aproape in fiecare zona a conducerii au fost numiti, personalitati care isi cunosteau foarte bine responsabilitatile. La externe Konstantin Von Neurath si mai apoi, din 1938 Joachim Von Ribbentrop. Primul, licentiat in drept, a fost intre 1903 si 1933 ambasador la Londra, Constantinopol, Copenhaga si Roma, al doilea si-a petrecut tineretea in Franta, Anglia si Statele Unite si a fost, la randul sau ambasator, la Londra. Ministru de interne a fost numit in 1933 Wilhelm Frick, la fel ca si Neurath si acesta terminase Faculatate de Drept la Heidelberg(probabil cea mai prestigioasa universitate germana. Nou-infiitatul Ministru al Culturalizarii Publice si Propagandei i-a revenit celui mai mare orator al Germaniei, Joseph Goebbels. Licentiat in litere si doctor in filosofie, inainte de a se alatura lui Hitler, acesta a lucrat ca jurnalist si functionar bancar. Probabil cel mai puternic om de stat, dupa Fuhrer, Herman Goring, Presedinte al Parlamentului (1932-1933) si prim-ministru al Prusiei, a absolvit Colegiul Militar la Berlin, fiind in primul razboi mondial unul dintre cei importanti aviatori germani. Economia Germaniei a realizatprogrese remarcabile in anii ’30, datorita prezentei la ministerele Economiei si Finantelor a unor oameni precum Kurt Schmitd, Hjalmar Schacht, Lutz Schwein von Krosigk si Walther Funk. Schmitd a fost o somitate in domeniul dreptului si a stiitelor politice, devenind professor la Universitatea din Berlin, inainte de a deveni ministru al economiei, in 1933. Schacht i-a succedat in 1935. Presedinte al Bancii Nationale a celui de al Treilea Reich, Schacht a studiat medicina, litere, stiinte politice si si-a luat doctoratul in economie, fiind recunoscut drept cel mai important economist al Germaniei. Provenind dintr-o veche familie aristocratica germana Contele Schwerin Von Krosigk a studiat dreptul si stiintele politice la Halle, Lausanne si Oxford, iar Walther Funk era licentiat in drept, economie si filosofie. In 1942, Albert Speer il inlocuieste pe Fritz Todt la conducera Ministerului Armamentului. Speer studiase arhitectura la Karlruhe, Munchen si Berlin si a devenit in 1934 arhitect oficial al Reich-ului,poate cea mai importanta opera a sa fiind Stadionul Olimpic din Berlin. Cel caruia i-a succedat, Todt, era la randul sau un remarcabil inginer, absolvent al Institutului Tehnic din Munchen. Ideologul Partidului Nazist, Alfred Rosenberg, devenit in 1942 Ministru pentru Teritoriile din Est, terminase atat Facultatea de Arhitectura, cat si Facultatea Tehnica, aceasta din urma la Moscova. Si ceilalti oameni politici importanti ai Reich-ului au avut la baza studii universitare: Himmler-agronomie, Von Schirach-litere si istoria artei, Frank-dreptul, Ley-doctor in chimie, Hess-economie. Asadar regimul nazist s-a sprijinit pe oameni care inainte de a fi “criminali”, au fost absolventi ai unor prestigioase universitati, dar si patrioti. Multi dintre ei, precum Goring, Von Neurath, Hess sau Todt au primit in Primul Razboi Mondial cea mai importanta medalie militara germana-Crucea de Fier, iar Von Ribbentrop fugise ilegal din S.U.A., in plin razboi,pentru a lupta in armata tarii sale. Dincolo de alte comentarii, este evident ca Hitler s-a sprijinit pe oameni de valoare, care merita judecati de istorie prin prisma rolului lor politic si nu ca simpli ucigasi, cum s-a intamplat la Nurnberg, in 1946. Cum l-au privit insa acesti oameni pe Hitler? Cum au putut acesti oameni cultivati si inteligenti sa il urmeze pe cel numit astazi “cel mai mare criminal din istorie”? Poate raspunsul se afla in cuvintele lui Herman Hess, ucis in inchisoarea din Spandau, la varsta de 93 de ani, de catre agenti ai seviciilor secrete americane. In 1934 Hess rostea urmatoarele cuvinte in fata a sute de mii de germani, la Nurnberg:”Nu incercati sa il gasiti pe Adolf Hitler in mintiile voastre. Il veti gasi cu siguranta in forta inimilor voastre! Adolf Hitler este insasi Germania, asa dupa cum Germania este Adolf Hitler. Cel care jura credinta lui Hitler, jura credinta Germaniei!” Suprema dovada de loialitate, Hess va sfarsi, dupa 50 de ani, declarand la finalul vietii :”Mi-a fost dat sa traiesc si sa muncesc multi ani sub conducerea celui mai maret fiu pe care aceasta natiune la dat lumii in mii de ani de istorie. Chiar daca as putea, nu as inlatura aceasta perioada a existentei mele. Nu regret nimic. Daca ar fi sa o iau inca o data de la inceput, as face la fel,chiar daca as stii ca la final ar urma sa fiu ars pe rug!”

VERBA VOLANT...( 3 )

IGNORANTA De ce tocmai oamenii pe care dorim sa ii iubim ne fac sa purtam vesnic stigmatul propriei noastre vinovatii? INTELEPCIUNE O vorba rostita poate conta mai mult decat gandul si sufletul celui ce o face auzita? Da, dar doar daca pentru cel ce o asculta nu conteaza mintea si inima celui ce o rosteste. STIINTA Singura cale de a ajunge la Dumnezeu este iubirea..Caci toata stiinta sfarseste iremedabil in fata infinitei puteri a dragostei. EXISTENTA Dumnezeu ne da viata printre si pentru ceilalti. Pentru unii ne nastem si murim necontenit, pentru altii nu traim deloc. Alaturi de cativa renastem. Pentru acestia, putini, merita sa inviem..Doar pentru ei! OBSESIE Dragostea e un sentiment complet. Ea poate naste obsesii mai ales cand subiectul adoratiei e dominat de frumusete, finete si feminitate..

POETI DISPARUTI

POEM- Radu Stanca(1920-1962) O să rămâi în mine şi după ce-o să pleci, La fel de nepătrunsă, la fel de-mbietoare, O insulă ciudată cu drumuri şi poteci Ce nu duc nicăirea sărmana mea plimbare. O să rămâi în mine şi când vei încerca Să intri în pădure şi să te pierzi într-însa. Vezi ! Urma ta săpată e în visarea mea Şi pot, oricând îmi place, să umblu după dânsa. Şi te-aş găsi chiar dacă n-ai vrea să te găsesc, Şi te-aş afla oriunde te-ai ghemui hoţeşte. Visarea mea e ca un condur împărătesc Ce numai la piciorul tău zvelt se potriveşte. O să rămâi în mine şi după ce-o să zbori Din inima mea neagră, ca un canar din cuşcă. Tristeţea mea ciudată te va ochi şi-n nori ; Tristeţea mea ţinteşte mai bine ca o puşcă. Şi te-aş zări oricâte costume ai schimba, Oricâte măşti ţi-ai pune să nu te pot cunoaşte. Visarea mea – din sute de mii te-ar descifra. Tristeţea mea – din sute de mii te-ar recunoaşte.

CINEMA PARADISO (4)- Filmele lunii octombrie

1.OSTROV (productie Rusia, 2006 ) R: Pavel Lungin 2.LOST HIGHWAY (productie Franta/SUA, 1997 ) R: David Lynch 3.THE SHINING ( productie SUA, 1980) R: Stanley Kubrick 4.THE DEPARTED (productie SUA, 2006) R: Martin Scorsese 5.REVOLVER( productie Anglia/ Franta, 2005) R:Guy Ritchie 6.I AM ENGLAND (productie Anglia, 2006) R: Shane Meadows 7.AN INCONVENIENT TRUTH (productie SUA, 2006) R: Davis Guggenheim 8.DEAD MAN WALKING (productie Anglia/SUA, 1995) R: Tim Robbins 9.ARTIFICIAL INTELLIGENCE ( productie SUA, 2001) R: Steven Spielberg 10.THE BASKETBALL DIARIES ( productie SUA, 1995 ) R:Scott Kalvert

REGASIREA

Viata provoaca mereu rupturi iremediabile intre noi. Provocate de fiecare data de imposibilitatea atat de umana de a ierta, de “a intoarce celalalt obraz”, acestea duc inevitabil la ireconciliabile prapastii intre oameni ce pana atunci erau perfect compatibili sufleteste si spiritual. Sunt intotdeauna regrete, dar de foarte putine ori acestea duc la revenirea la “binele” anterior. La fel ca fiecare am trait experienta pierderii unor oameni ce pareau la un moment dat “prieteni pe viata”. Poate parea usor patetic, dar pentru mine faptul indepartarii de un prieten e aproape la fel de dureros ca pierderea fizica a unei fiinte apropiate. Intr-un anumit fel el devine un “mort-viu”, supravietuind doar in amintirile mele. Fireste ca, in unele momente, viata insasi forteaza aceste “instrainari” intre oameni. Insa atunci cand valoarea prieteniei este mai importanta decat valori de moment, oamenii se vor gasi si regasi, mereu si mereu, retraind amintiri si dand viata altora. Meciul lui Dinamo la Cluj, impotriva celor de la CFR, a fost pentru unii motiv de regasire. A trecut mai mult de o luna de atunci si memoria e inca proaspata, dar amintirile deja s-au nascut. Totul a inceput prin august, cand am decretat cativa (nu mai stiu exact care, probabil eu si Nelutzu) ca vom sustine “cainii” in Cluj. Si daca in alte ocazii ne razgandeam pe parcurs, de aceasta data, cu cat se apropia ziua de 30 septembrie –ziua meciului- eram tot mai hotarati ca vom fi acolo. Inceputul a fost anevoios, ca de fiecare data as spune..La ora 9 am iesit din casa, parca mai obosit decat eram cu 5 ore inainte, cand adormisem. Era 29 septembrie... Pe o terasa din apropiere, baietii se stransesera deja...Sub cerul senin cu firicele de nori, in bataia unui vant tomnatic ce scalda primele raze calde ale soarelui, aventura noastra se nastea deja. Eram patru la masa terasei..Singura ocupata..Eu ajunsesem ultimul, Luci si Nelu erau deja la mijlocul unei sticle de vin. Oana, singura urmasa a Pandorei din mijlocul nostru, ne privea cu intelegere si totusi parca usor stanjenita. Dupa o cafea, ne-am mutat “cartierul general” pe alta terasa, mai primitoare, unde ne-am imprietenit repede cu “Conu’ Alecu”, in asteptarea prietenului Florin, care venind dinspre Timisoara urma sa ne duca cu masina lui pana in Cluj. Si inapoi.. Spre amiaza am plecat din Hunedoara, energic indemnati la drum de Dudu si Edi, cei ce ne asteptau in Cluj.Traseul spre Cluj a fost unul plin de muzica si voie buna, acordurile melodiilor ce sunau la maxim din boxe, fiind intrerupt din ce in ce mai des de cantecele galeriei. Aici, ce e drept Luci dadea de fiecare data tonul. Vocea lui, care parca aduna toata peluza alb –rosie, indemnandu-ne sa o urmam. Mai putin Oana, care desi intrase deja in atmosfera se multumea sa raspunda printr-un suras binevoitor, ce ascundea crampeie de bucurie. O scurta oprire pe drum, din nou pentru a ne reincarca “bateriile” si apoi o intalnire surpriza cu magazionerul dinamovistilor, un bucurestean foarte volubil care ne-a pus la curent cu ultimele noutati.. Si am ajuns in Cluj. Am fost asteptati in strada, in fata blocului sau din cartierul Grigorescu, de Dudu. Foarte multumit ca suntem impreuna, din nou, la un meci al lui Dinamo. Atmosfera s-a incalzit din nou in fata unei sticle de “Jack” si eram pregatiti sa cucerim Clujul. Pe drumul spre “Festivalul berii”care, ca o intamplare foarte fericita se desfasura in aceleasi zile in orasul studentiei mele, Oana- sufletul feminin al grupului- a reusit cele mai frumoase fotografii. Peste Somes, treceau cativa “caini adevarati”, “frati pana la moarte”-cu fulare si esarfe alb-rosii, tinandu-se mandrii de dupa gat, mereu “impreuna pentru gorie si culori”. La festival am fost repede adoptati de clujeni, mai toti fani ai istoricei ”U Cluj” si simpatizand, uneori frenetic, cu noi. A fost cu adevarat emotionanta intalnirea cu Dumitru Farcas, un adevarat simbol al romanismului ardelean, cel ce insufleteste-de atatea decenii- patriotismul celei mai zbuciumate provincii a Romaniei. M-am intalnit, dupa mult timp cu Edi, prietenul meu cel mai bun, dinamovist dintotdeauna.Pentru prima oara dupa 5 ani eram din nou, impreuna in Cluj. Atunci eu eram gazda, acum el.. Cand s-a lasat seara, am plecat sa mancam, apoi am ajuns in “Jay’s”un pub foarte familiar mie, unde am petrecut pana spre dimineatza. E o perioada de timp care poate fi mai usor simtita decat relatata. Apoi, impreuna cu Nelu si Dudu am ajuns intr-un club din apropiere-Karma. Cand cocosii se pregateau sa cante de ziua, am hotarat sa plecam spre casa. Florin, Luci si Oana au innoptat la Edi. Eu si Nelutzu la Dudu. Nelu s-a pastrat “verde” pana spre ora 9 dimineatza, incheindu-si turul “24”(dupa numarul de ore petrecute intre sticle si pahare) alaturi de interlopi si fani ai lui “U”, decretandu-si prin mesaje rasa de ”stapan din rasa de stapani”. Ziua meciului a inceput de fapt pe la ora 12, cand ne-am trezit. Pentru “stapanu’ interlop de Bucuresti-sud’’, cam o ora mai tarziu, dupa mormaielile specifice mahmurelii. Jonctiunea cu ceilalti s-a facut in localul unde luasem masa in seara dinainte, unde deja eram cunoscuti, unii- vezi exemplul lui Florin- chiar apreciati. Apoii ne-am strans cu totii pe o terasa de langa Somes, in asteptarea partidei.. Emotiile incepeau sa apara, iar atunci cand terasa a fost inundata de vocile ultrasilor bucuresteni din Peluza-Sud, partea radicala a galeriei, am inteles ca meciul e deja aproape. Spre stadion si la intrare totul s-a intamplat “fara incidente”, asa cum ii place prietenului Dudu sa scrie in “foaia de arbitraj”. Pe stadion, ai nostrii- peste o mie de oameni, asteptand imnul CFR-ului a carui refren predispunea spre trivialitati la adresa gazdelor si aplaudandu-l pe Lobont, ingerul pazitor al portii noastre. Meciul s-a terminat egal: 1-1. Atmosfera a fost insa una extraordinara, asa cum parca nu am mai intalnit decat in “Stefan cel Mare”, la un derby cu Steaua, in 2001. Dupa meci am plecat inapoi spre Timisoara, incarcati de aceste zile ce ne vor picura in suflet amintiri.. Uneori viata face sa palpite in noi emotia unui nou inceput. Alteori ne regasim din nou pe drumul de altadata, mereu altii, dar in fond tot noi. Suntem tristi sau veseli, increzatori sau dinpotriva, deznadajduiti. Dar alaturi de prieteni, vechi si noi, ne regasim in oceanul unei pasiuni comune. Vom privi mereu spre trecut, iar atat timp cat acesta se va umple de zile pline de farmec, precum cele de la Cluj, vom fi poate mai fericiti. Pentru mine Clujul va fi mereu orasul regasirii. Iar Oana, Nelu, Edi, Luci, Dudu si Florin, oamenii alaturi de care m-am regasit.

CINEMA PARADISO (3) Filmele lunii septembrie...

1. REQVIEM FOR A DREAM( productie SUA, 2000) R:Darren Aronofsky 2. 4 LUNI, 3 SAPTAMANI SI 2 ZILE (productie Romania, 2007) R: Cristian Mungiu 3. ABRE LOS OJOS (productie Spania, 1997 ) R:Alejandro Amenabar 4. LETTERS FROM IWO JIMA (productie SUA, 2006) R: Clint Eastwood 5. CARNE TREMULA (productie Spania, 1997 ) R: Pedro Almodovar 6. BUFFALO ’66 (productie SUA,1998) R:Vincent Gallo 7. THE FOUNTAIN ( productie SUA, 2007) R: Darren Aronofsky 8. BROKEN FLOWERS (productie SUA/Franta, 2005) R: Jim Jarmusch 9. ZODIAC (productie SUA, 2007) R:David Fincher 10. GRINDHOUSE ( productie SUA, 2007) R: Robert Rodriguez / Quentin Tarantino

OBIECTIV SI SUBIECTIV - APARENT SI ESENTIAL

Cand un prieten mi-a trimis pe net ceea ce scria astazi un cotidian despre infrangerea dinamovistilor in fata campioanei Suediei, IF Elfsborg, si asta imediat dupa ce m-a intrebat daca voi scrie ceva pe blog referitor la acest meci, motivatia a venit instantaneu. Articolul semnalat de prietenul Bogdan, alatura infrangerea cu suedezii unor dezastre din istoria nu foarte indepartata a ros-albilor, anume cele cu 17 Nentori si Knattpirnufelag. Fie din dorinta de a vinde un ”senzational” otv-ist, fie dintr-o necunoastere evidenta a istoriei fotbalului, cel ce afirma ca aseara, pe stadionul “Lia Manoliu” din Bucuresti s-a produs o umilinta pentru Dinamo, greseste grav. Dinamo este echipa care de-a lungul istoriei a reusit rezultate remarcabile in cupele europene impotriva unor echipe mari precum Real Madrid, Internazionale Milano sau Hamburg SV, dar a contabilizat si doua infrangeri umilitoare cu 17 Nentori ( 0-0, 1-2) in 1986 si Knattspirnufelag (0-2,1-2) in 1996. In ambele cazuri adversarii erau foarte modesti, Albania si Islanda neoferind niciodata fotbalului echipe nationale sau de club valoroase si nici jucatori importanti. Asadar e evident ca infrangerile mai sus amintite sunt greu de uitat pentru orice dinamovist, cu atat mai mult cu cat ele ne sunt amintite constant de simpatizantii rivalelor. Campioana Suediei intra insa in cu totul alta categorie. Reprezentanta unui fotbal puternic, ce imbina dintotdeauna indarjirea anglo-saxona, rigurozitatea germana si rafinamentul latin, IF Elsborg putea fi considerata un adversar facil doar de catre necunoscatori. La nivel de nationala, Suedia a ajuns in finala Cupei Mondiale din 1958, bazandu-se pe jucatori ce erau vedete ale fotbalului european la acea ora (Bergmark, Gustafsson, Hamrin, Liedholm, Gren, Skoklund). In anii ’70 a participat la toate turneele finale ale CM, in 1970,1974,1978, avand de fiecare data trasee deosebite, iar in 1994, in Statele Unite, a ajuns pana in semifinale. Echipa pe care nu o vom uita prea curand era atunci alcatuita din jucatori mari, ce evoluau in campionatele puternice ale Europei (Ravelli, Nilsson, Anderson, Bjorklund, Ljund, Thern, Schwartz, Ingesson, Brolin, Larsson, Dahlin). In 1979, Malmo a jucat finala C.C.E., iar IFK Goteborg a castigat de doua ori Cupa UEFA, in 1982 si 1987. Elfsborg este in acest an cea mai puternica echipa suedeza. E campioana en-titre si lidera la zi a campionatului si prin urmare nu poate fi considerata un adversar slab. Personal, as spune ca este peste Slavia Praga, echipa formata din jucatori adusi din ligiile inferioare germane si franceze, care nu a mai castigat campionatul in Cehia din 1996. Cu toate acestea, infrangerea de aseara arata ca nu suntem inca o echipa europeana. Iar un sezon bun in cupele europene, trebuie urmat de altele pentru a ajunge la experienta necesara abordarii oricarui adversar asa cum o fac doar echipele mari, mereu “la victorie”. Lobont a gresit aseara, revenind la statutul de simplu muritor, dupa ce ne salvase de unul singur in atatea meciuri. Goian a facut si el un meci modest. La fel Pulhac, Catalin Munteanu si Oprita. Imobilitatea varfurilor devine si ea o problema constanta, nici Danciu si nici Clau nefiind cei ce ii doream aseara. Cristea, Ropotan si intr-o anumita masura Radu au fost singurii care au jucat la nivelul lor obisnuit. Putin insa, mult prea putin pentru pretentiile unei campioane. Nimic de rau despre Zenga. Incredera in el e neconditonata. E insa surprinzator cum in fotbalul european aparentele si esentele se imbina nu intotdeauna fericit, cum Liga Campionilor ofera un meci intre doua vicecampioane- Steaua si Slavia Praga, iar in Turul I al Cupei UEFA, o campiona- a Suediei sau a Romaniei, isi va sfarsi traseul european. E si aceasta o dovada ca in lumea de azi valorile sunt apreciate plecand de la aparente si nu intotdeauna de la esential.

VOCEA MUZELOR

“Cand armele vorbesc, muzele tac” spuneau latinii. Expresie a unei lumi bivalente, preocupata atat de cuceriri si razboaie, cat si de arta si cultura, cuvintele vechi de peste doua mii de ani se pastreaza actuale. Umanitatea nu a evoluat in esenta ei deloc in tot acest timp. Isi schimba doar stapanitorii, cei de ieri fiind inlocuiti de cei de astazi, unii mult mai lipsiti de onoare si morala. Suntem prizonierii fara voie ai propriei noastre dorinte de a face rau, iar singura posibilitate de a ne indrepta este sa ascultam mai mult vocea muzelor. Poate ca tinerii si copii de azi vor reusi sa faca ceea ce parintii si bunicii lor nu au realizat: o lume preocupata mai mult de muze si mai putin de arme. Luciano Pavarotti a fost reprezentantul cel mai de seama al muzicii in ultima jumatate de secol. A adaugat o nota de distinctie tuturor celor alaturi de care a cantat si a trait. Pentru el, viata si muzica se ingemanau perfect intr-un dans care transforma sufletele celor ce il ascultau. Un mare artist, o voce cu inflexiuni stelare, Pavarotti a adus muzica clasica in randul maselor, colaborand cu celebrii cantareti pop si rock, care i-au sustinut proiectele puse in slujba unor cauze nobile si pentru scopuri caritabile, ajutand victimele nevinovate ale unor razboaie nedrepte in Bosnia, Cambodgia, Kosovo si Irak. Virtuozitatea si stralucirea vocii sale, dar si prezenta sa charismatica, mereu joviala, i-au adus o faima neegalata de nici un alt reprezentant al muzicii culte. Poate ca in aceste zile Dumnezeu va face armele sa taca pentru a asculta si El vocea luminoasa a fenomenalului tenor.

VIITORUL ALB-ROSU

Dinamo are un nou antrenor. Nu e nici Sabau, cel care a intrerupt era pacatului la Bistrita lui Jean Padureanu-Lordul “cooperativei”, nici Razvan Lucescu –autoexilatul in noroaiele diviziei B, la Brasov – si nici Boloni, eternul pragmatic care alege mereu “ochiul dracului”. Nu e nici chiar Andone, cel pe care personal il preferam tuturor. E Walter Zenga..Si totusi, alegerea multumeste parca pe toata lumea:actionari, jucatori, suporteri, ziaristi.. Zenga a surprins in urma cu cativa ani, atat la FC National, cat mai ales la rivala dintotdeauna, Steaua. A adus un inceput de profesionalism asteptat in Romania de multi, prea multi ani. Din pacate pentru el nu a fost lasat sa continue ceea ce incepuse atat de bine. Multi spun (si sunt si eu in mare masura de acord cu acestia ) ca rezultatele Stelei din ultimele sezoane au la baza munca inceputa de Zenga si continuata de Protasov. Adica de cei doi antrenori straini care au confirmat in campionatul nostru. Zenga este un fost mare international italian, un portar care s-a apropiat de valoarea legendarilor Combi sau Zoff, dovedind in acelasi timp un atasament deosebit pentru clubul Internazionale Milano. A fost un golkeeper respectat, probabil cel mai bun din lume in perioada 1988-1992. Ca antrenor a reusit sa castige campionatul romanesc in 2005 si a realizat eventul campionat-cupa in Serbia (in 2006, cu Cverna Zvezda Beograd). Cunoaste campionatul romanesc, ne vorbeste limba si s-a dovedit mereu un personaj simpatizat datorita unei charisme mediteraniene si a unui caracter integru. Asa cum am spus, consider ca Zenga are atuurile necesare pentru a reface atmosfera din vestiarul cainilor, pentru a imprima din nou spirit de invingator echipei, pentru a indeplini dorinta tuturor dinamovistilor-Castigarea campionatului si accederea in primavara europeana. In ceea ce priveste faptul ca a antrenat la Steaua, in opinia mea Zenga trebuie absolvit de aceasta “pata neagra”. Fiind italian si prin urmare strain de orgoliile fotbalului romanesc Zenga merita sa fie sustinut si aplaudat de toata suflarea alb-rosie. Prin mentalitate si personalitate el e strain de “tradarea” pe care chiar cel ce a plecat in urma cu doar cateva zile a promovat-o. Rednic este unul dintre antrenorii romani cu cele mai bune rezultate. Se poate lauda cu titluri de campion, cupe, trasee europene foarte bune. Ca si italianul a reprezentat un nume si ca fotbalist, fara a atinge insa cariera portarului “squadrei-azzura”. La Dinamo a reusit un sezon de exceptie, poate cel mai bun de dupa 1990. Si totusi.. Rednic e cel ce a preferat sa se intoarca in tara in 1997 la Rapid, la sfatul lui Mircea Lucescu. A tradat atunci milioane de suporteri care il credeau dinamovist, dupa cele 7 sezoane petrecute in anii 80, la Dinamo. Ulterior, a continuat sa antreneze in Giulesti si a obtinut si acolo rezultate notabile. S-a bucurat atunci cand batea pe Dinamo, desi pe banca adversarilor statea prietenul sau Andone. Dat afara pe usa din dos de mercantilul patron al giulestenilor, Rednic s-a refugiat pe banca Craiovei, o alta adversara traditionala a lui Dinamo. Aici a stat putin, dar suficient cat sa se bucure perfid de un rezultat bun impotriva fostei sale echipe. Adus la Dinamo dupa un meci rusinos, in care, ca antrenor al Vasluiului a facilitat victoria Stelei in campionat , Rednic si-a mentinut “principiile” si pe banca cainilor. Adept al dictonului latin “divide et impera”, Rednic a creat o echipa, dar nu o familie. Iar asta spune mult despre valoarea sa ca om. Daca Rednic va fi intotdeauna un foarte bun antrenor, el nu este in opinia mea un dinamovist. Zenga e viitorul.. Un viitor pe care toti dinamovistii il speram in Champions League. HAI DINAMO!!!

PENTRU TOTDEAUNA

Sunt aproape 18 ani de cand pentru mine fotbalul incepe si se sfarseste cu DINAMO. De la un 6-1 cu Panathinaikos Atena in turul al II-lea al Cupei Cupelor, in noiembrie 1989. Era echipa lui Sabau, Rednic, Mateut, Lupescu, Raducioiu, Lupu si Andone. Super-eroii care au facut atunci istorie si au creat in mintea mea un mit. Atunci Dinamo era o forta a Europei, ajungand in acel an pana in semifinalelele Cupei Cupelor. Am continuat sa fiu suporterul alb-rosiilor si dupa ce campionii din ’90 au plecat in strainatate, dornici de glorie si mai ales atrasi de mirajul bancnotelor verzi. Au venit altii, dar dragostea pentru culori a ramas. In 1992 Dinamo castiga titlul de campioana a Romaniei, fiind neinvinsa in competitia interna.Pe teren intrau atunci Dorinel Munteanu si Selymesi, Gerstenmajer si Cheregi, Mihali si Demollari...Era o alta echipa valoroasa, iar in Europa invingeam pe Sporting si eram eliminati greu de Olympique Marseille, cea care va deveni Campioana Europei in 1993. Si din nou, in anii urmatori pleaca in vest o intraga echipa. Incepe Golgota noastra. Rivalii din Ghencea castiga ana de an, sase campionate consecutive. Toti dinamovistii sufera, echipa se poticneste si in Europa. Suntem eliminati in Cupa Uefa de Trabzonspor, in ’95 , Levski in’96 si urmeaza rusinea cu islandezii de la Knutspirnufelag in 1997. Eram mai jos ca niciodata. In nici un moment insa dragostea mea si a milioanelor de dinamovisti nu a palit. Dinamo era TOTUL. In ’98 incepe reconstructia. Simbolul clubului, Cornel Dinu preia banca tehnica. La echipa se intorc Mihali si Lupescu, acestia alaturandu-se unor tineri crescuti in Stefan cel Mare, precum Haldan, Florentin Petre si Marius Niculae. In ’99 pierdem titlu in ultima etapa, dupa ce jucasem cel mai frumos fotbal. In echipa apar Nastase, Mutu, Kirita.. In 2000 dominam Romania si dupa 8 ani de seceta Mister Dinu aduce eventul in groapa. Echipa de atunci, poate cea mai frumoasa de dupa ’89 merita amintita: Preda – Kirita, Nastase, Mihali, Florea – Florentin Petre, Haldan, Lupescu, Iftodi – Mihalcea, Niculae.. In Europa invingem pe Da Luz, dar pierdem calificarea la Bucuresti, cu Benfica. In 2001 castigam Cupa, dar pierdem Campionatul si accesul in grupele Ligii Campionilor cu Polonia Varsovia. In 2002 castigam titlul in ultima etapa, asa cum il pierdusem in 1999. Apoi un nou esec in Liga, cu Brugges. Si din nou pierdem titlul in 2003, dar castigam Cupa. In 2004 eventul. Cuplul Niculescu-Danciulescu intra in istorie. Andone creeaza o echipa puternica, iar dupa esecul previzibil cu super puternica Manchester United, eliminam in Cupa UEFA pe Sahtior Donetk. In sezonul urmator invingem pe Everton cu 5-1, o victorie de neuitat. In 2006 vine Rednic. Asteptarile sunt mari, dar pornim cu putine sanse in sezonul 2006-2007.Si totusi...Dinamo CASTIGA ! Cainii rosii sunt pentru a 18-a oara campioana. Jocul foarte bun, spiritul de lupta si valoarea jucatorilor au adus un traseu foarte bun si in Cupa UEFA. Rand pe rand, obtinem victorii cu Skoda Xanthi, Besiktas si Leverkusen. In primavara europeana, dupa 17 ani pierdem din nou in fata portugheziilor de la Benfica. PREZENTUL E LAZIO! Indiferent de ceea ce se va intampla deseara, Dinamo va ramane in sufletul meu! Daca vom invinge si ne vom califica in grupele Ligii Capionilor, va fi una din cele mai frumoase seri din istoria alb-rosie, daca nu vom izbandi o vom lua de la capat. E finalul unei batalii, dar dragostea pentru Dinamo va dainui toata viata. HAI DINAMO!!!

POETI DISPARUTI

SONETUL CCXXIX, de VASILE VOICULESCU Nu-ţi spun nici un adio cum n-ai mai exista... Rămâi doar coaja celei pe care-o iau cu mine... Ţi-am supt adânc esenţa şi te-am golit de tine... Plec numai cu splendoarea şi frumuseţea ta; Las ochii falşi luceferi, şi iau privirea dragă, Las buze reci de idol şi iau sărutul lor, Uit sânii, duc căldura şi forma lor întreagă, Fur neagra avalanşă de par când se dezleagă, Din trup îmbrăţişarea de vrej ameţitor... Zvârl inima stricată ce-ţi schioapătă alene, Cu scopuri nepătrunse ţesute-n linguşiri - Când prefăcute lacrimi, când râsete viclene- Capcana-n chip de suflet ascunsă-n amăgiri Cu tot ce-am strâns din tine curat, ca Prometeu Am sa te-alcătui altfel, dar suflet iţi dau eu.

FOTBALUL

Semnat de MARIA ANDRIES in GAZETA SPORTURILOR, marti, 21.08.2007, “Ăsta-i fotbalul”, a sintetizat Andone capetele sparte şi oasele rupte din meciul cu Steaua. Ăsta-i fotbalul? Chiar ăsta să fie? Atunci înseamnă că şi morţii de pe Heysel sînt fotbalul, şi glonţul din pieptul lui Escobar e fotbalul, şi scaunul cu rotile în care trăieşte jandarmul Daniel Nivel e fotbalul. Şi focurile de pistol trase pe stadioanele din Turcia sînt fotbalul, şi cuţitul băgat în Lee Dyson, consultant financiar, suporter al lui Leeds, fotbalul e şi cărămida care i-a zdrobit capul poliţistului Filippo Raciti, 38 de ani, după meciul Catania - Palermo. Şi lanţurile lui Tweety sînt fotbalul, şi bătăile de la meciurile lui Dinamo sînt fotbalul, şi scandările rasiste ale lazialilor sînt fotbalul. Şi bodyguarzii lui Şimota sînt fotbalul. Şi încă, şi încă. Dacă ne place să generalizăm, să generalizăm. Orice formă de violenţă e fotbalul. Mineriadele sînt fotbalul, războiul din Vietnam e fotbalul, atacurile de pe 11 septembrie sînt fotbalul, bombele din Irak sînt fotbalul, războiul civil din Balcani e fotbalul. Dacă ce i-a făcut Semedo lui Pleşan e fotbal, atunci toate astea de mai sus sînt fotbal. Jos mîinile de la ochi, domnule Andone! Priviţi realitatea în faţă, bărbăteşte! Şi mai răspundeţi o dată: ăsta-i fotbalul? Ăsta să fie fotbalul? ”

COMENTARIUL LUI ADRIAN SPARTAN -Despre misoginism si feminitate

Sunt foarte putini ziaristi care scriu cu adevarat despre fotbal, iar Maria Andries este poate singura ziarista care reuseste sa se ridice la nivelul celor foarte putini. Citind articolul ei am ramas impresionat de viziunea corecta asupra fenomenului.Nu am fost deloc surprins insa, atat timp cat ziarista m-a obisnuit cu articole foarte relevante si relevatoare. Curajoasa si cu un excelent simt al umorului, Maria Andries scrie foarte bine despre fotbal. Aceasta este insa parerea mea, iar ea nu coincide cu a multora, asa dupa cum am constatat citind comentarile lasata pe blog-ul Gazetei referitoare la acest articol. Mustind a smecherie damboviteana (gen: Fetitzo, iar bati campii..!!), a dispret fata de profesiunea celei ce scrie( gen: Mai bine du-te la cratita, ca la scris esti de rahat..) sau fata de capacitatea unei femei de a vorbi in cunostinta de cauza despre fotbal ( gen: Femeile nu au ce cauta in fotbal, fiindca nu inteleg sportul asta..), aproape toate comentariile erau negative. Nu vreau sa vorbesc aici insa despre articolul Mariei Andries. Asa cum am spus imi pare corect, fiindca daca Andone chiar crede cu adevarat ca “Asta e fotbalul!” si nu doar o latura negativa a lui, nu ar mai exista regulamente care sa sanctioneze faulturile. Daca doar atat e fotbal, atunci Andone nu merita sa fie antrenor. Fotbalul e insa mult mai mult, iar mesajul articolului cred ca e tocmai acesta. Si.. ma repet, e corect! Ceea ce cu adevarat m-a surprins e rautatea care se regaseste in peste 90% din comentarile facute de asa-zisii “cititori”. Nu inteleg mare lucru din ce scrie domnisoara ziarista, dar se incapataneaza sa o injure doar fiindca e o femeie care scrie despre fotbal. De ce? Chiar e rau ca femeile incep sa profeseze in domenii care pana de curand pareau apanajul barbatilor? Chiar iti trebuie mai mult decat o minte lucida, talent, cunostinte si doi ochi pentru a putea vorbi despre fotbal? Desi lucrurile sunt mult mai complexe si nu se pot clarifica in cateva randuri, incerc sa dau cateva posibile explicatii, desigur fara a exclude altele. Forta femeii este feminitatea. In jurul feminitatii graviteaza atat interesul femeilor, cat si al barbatilor. Constiente de acest “dar divin” femeile au cucerit dintotdeauna pe insasi cuceritorii lumii. Barbatii construiau orase, cucereau pamanturi, purtau razboaie. Unii se nasteau regi, altii deveneau filozofi. Si unii, si ceilalti insa deveneau la un moment dat simpli cuceriti. Uneori femeia ii transforma in arme, pentru Ea barbatii deveneau rivali. Unii isi foloseau forta, altii puterea, altii intelepciunea pentru a fi alaturi de o femeie. Ce isi foloseau insa femeile pentru a-i face pe barbati atat de combativi? Din punctul meu de vedere, doar feminitatea. In ultimul timp, feminitatea inceteaza a mai fi o arma. Femeile se bazeaza tot mai mult pe armele ce apartineau altadata de drept barbatilor: forta, puterea, intelepciunea. Sperand insa sa devina “ egalele” barbatilor, ele isi parasesc propria lor matca, cea fireasca. Obsedate de a face ce fac barbatii, uita sa fie cu adevarat femei. Un corp superb nu e de ajuns, daca nu e dublat de feminitate, finete si farmec. Uneori nu e nici necesar. Maria Andries e o ziarista excelenta si are tot timpul in fata ei ca sa devina una remarcabila. Dar profesia pe care si-a ales-o ostructioneaza accesul cititorilor-barbati la feminitatea ei. Si astfel pare antipatica. Misoginismul e o simpla reactie la pierderea feminitatii, pierdere resimtita atat de femei, cat si de barbati. Din pacate, barbatii o resimt paradoxal mai dureros decat femeile, care par sa nu o constientizeze indeajuns. Sperand la un statut egal barbatului ele risca sa nu mai cucereasca, ci dimpotriva sa piarda. Si o data cu ele vom pierde si noi, barbatii.

VERBA VOLANT (2)

INTOARCERE Regretul…Poate singura legatura mistica prin care omul modern retraieste emotional clipa alungarii primordiale din paradis sperand, in zadar, retrairea intimitatii originare a primilor oameni cu Absolutul-Divin. SLABICIUNE Uneori, oameni lipsiti de valoare ne fac sa visam. Alteori, oameni mareti ne trezesc.Ii iubim pe primii si ne indepartam de ceilalti. EU Sunt ceea ce am fost. Nimic mai mult si probabil mai putin, iar prezentul nu e decat o constanta aducere aminte.Pana si banalitatile de ieri par astazi nepretuite clipe prin care sufletul meu se umple de fericire. ATEU Cand credinta inceteaza, omul moare. Se stinge spiritual, sucomband in propria-si vanitate.Nu traieste decat fizic, in neantul unei existente efemere. Ratiunea invinge, dar el e pe veci un infrant. SIMTIRE Ce simt? …multa tristete, haos, viciu, dar si speranta, credinta, apoi deznadejde, orgoliu, iubire si ura, niciodata ignoranta…doar regret.